Pe vremuri (ca elev și student) eram învățați, iar unii mai și glumeau, că Arie, după ce și-a mărturisit „credința” șchioapă și departe de adevăr, Sfântul Nicolae i-ar fi dat niște pălmi mai pline de viteză, gest care a dus la condamnarea sa, că a lovit și a greșit, chiar dacă avea dreptate.
Mai mult, unii glumeau, că Sfântul Spiridon l-ar fi trăznit peste cap cu o cărămidă, care s-a descompus în trei: apă, pământ și foc! Eram în mare confuzie. Unii, cam speriați, iar alții, mai viteji, cu regrete că n-am fost și noi pe vremea aceea ca să-i arătăm noi, lui Arie, ce credință trebuie să aibă și să nu mai tulbere lumea.
Unii, mai mucaliți, susțineau că, după palmele încasate de la Sfântul Nicolae și după izbitura cu cărămida, se zicea că bietul Arie, ar fi ieșit afară și și-ar fi vărsat mațele, murind, ca drept pedeapsă de la Dumnezeu!
Credeam pe jumătate că Arie a încasat un set de palme și pumni din partea Sfântului Nicolae, dar că n-ar fi murit, după cum se credea de la distanță. Și ca să nu încep a „plânge” pentru Arie cel bătut, am început un calcul: data de naștere a lui Arie ar fi 256 d. Hr, și că ar fi trăit 80 de ani, până în anul 336. Iar dacă mai continuăm, bătaia ar fi fost în anul 325, și scăzând din 336, ar fi 11 ani de viață, după „răfuiala” dogmatică. Deci n-a murit din cauza bătăii și nici în anul 325 (în perioada primului Sinod Ecumenic), ci tocmai în anul 336, după 11 ani de trai pe vătrai, ședința Sinodului de la Niceea, având loc în perioada 20 mai – 25 august 325.
Arie ereziarhul avea curaj în mărturisirea sa. Așa cum se știe, erau trei direcții, adică trei grupări:
I. Osius de Cordoba, Alexandru și Atanasie cel Mare (diacon): susțineau credința ortodoxă în Iisus Hristos că este Dumnezeu și Om;
II. Secund al Ptolemaidei, Teonas al Malmaricii și încă 20 de episcopi, care erau de partea lui Arie;
III. Eusebiu de Nicomidia și ceilalți episcopi, țineau calea de mijloc.
Sinodul a respins orice scădere a credinței și s-au întocmit primele șapte articole din Simbolul Credinței, pe care îl mărturisim, fără schimbare, până în zilele noastre.
Nu știm ce pedeapsă a primit Arie de la Domnul Dumnezeu, iar dacă a văzut pe Iisus Hristos a înțeles mai bine cine este Dumnezeu Iisus Hristos și că învățătura adevărată se păstrează cu sfințenie și nu devine o „gâlceavă” și sminteală, pentru că orice negare a Credinței adevărate, se face din cauza ignoranței, a mândriei și a curajului eretic!
Domnul Dumnezeu este Adevărul!
Calinic Argeșeanul
