Când ne privim în oglindă dorim să ne arate cum am dori să fim în faţa noastră şi în faţa celor cu care ne întâlnim pe cărările vieţii. De cele mai multe ori simţim că pe faţa noastră se află o mască ce ne incomodează.
Dacă ar fi doar în exterior n-ar fi prea grav. Atunci când masca ne acoperă inima şi sufletul avem grave probleme de caracter şi morală solidă.
Seneca ne arată: „Nu numai oamenilor, dar şi lucrurilor trebuie să li se ia masca şi să li se redea aspectul propriu.” Este grea această operaţie de esenţă şi chiar că nu ne preocupă prea mult. Este mai comod să ne ascundem după mască.
De cele mai multe ori lumea se înşeală în privinţa noastră: „Fiecare vede ceea ce pari; puţini sunt cei care pricep cine eşti, şi acei puţini nu îndrăznesc să se opună părerii celor mulţi.” Aceasta era şi pe vremea lui Machiavelli, după cum citim în Principele.
Este greu să fim pe drumul cel drept. Lumea în care trăim este foarte ocupată cu aparenţele şi prea puţin ne pasă de realitate. Chiar că, de cele mai multe ori, nici nu mai interesează.
Cunoaştem lucrurile la suprafaţă. E mai comod aşa! „După cum noi cunoaştem din globul pământesc numai suprafaţa, nu însă masa mare şi solidă a interiorului, tot aşa nu cunoaştem în mod empiric din lucruri şi din lume în general decât numai aparenţa lor, adică suprafaţa”, după cum se văita contemporanilor săi şi filosoful Schopenhauer.
Aşadar, aparenţele ne dau târcoale. Să nu ne grăbim. Trebuie să distingem chipul real al omului, de cel împodobit cu mască!
Calinic Argeșeanul