Skip to main content


Nu ne mai mirăm prea mult de scrisul exegetic al lui Moise Maimonide cu privire la cum să ne comportăm în credința noastră în Domnul Dumnezeu, pentru că, mai înainte de el, cu 800 de ani, în anul 400 d.Hr., filosoful Pseudo Dionisie Areopagitul, fondează tradiția teologiei creștine negative, care afirmă că Dumnezeu nu este ființă, ci mai mult decât ființă, adică Ființă Supremă!

 

După alți 400 de ani (prin anul 860) Johannes Scotus Eringena, afirmă că Domnul Dumnezeu creează Universul din nimic, iar în anii 1260 Toma d`Aquino moderează teologia negativă a lui Maimonide, în uriașa sa lucrare de 50 de tomuri: Summa Theologiae, iar ceva mai târziu, prin anul 1300, Meister Eckhart dezvoltă teologia sa negativă.

Drumul acesta încărcat de înțelepciune se încheie apoteotic de către Soren Kierkegaard, care afirmă că este imposibil să oferim vreo formă de descriere exterioară a lui Dumnezeu (pag. 84).

Mai la obiect: vorbind despre Dumnezeu, Moise Maimonide afirmă că putem spune anumite lucruri despre Dumnezeu, dar acestea trebuie înțelese ca „lucrare” a lui Dumnezeu și nu despre ființa sa și așa trebuie înțelese toate lucrurile din Tora. Atunci când ni se spune că: „Dumnezeu este un Creator”, trebuie să înțelegem că este vorba despre ce face Dumnezeu, nu despre ceea ce este El! Dacă ar fi să analizăm afirmația: „Creangă este un scriitor”, înțelesul ar fi în mod normal acela că a fi scriitor e profesia lui Creangă. Însă Maimonide ne cere să luăm în considerare numai ce a fost înfăptuit. În acest exemplu, Creangă a scris povești. Scrisul a fost realizat de Creangă, însă aceasta nu ne spune nimic despre el (Creangă).

Maimonide este de acord cu afirmațiile care par să-i atribuie calități lui Dumnezeu și care pot fi înțelese dacă sunt considerate drept negații duble: „Dumnezeu este puternic” ar trebui înțeleasă în sensul că Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Remarcabil este faptul că Moise Maimonide a lucrat la Mishna Tora – o reformulare completă a legii ebraice orale, pe care Maimonide a scris-o în ebraică simplă pentru ca: „atât cei tineri, cât și cei bătrâni” să poată cunoaște și înțelege toate regulile iudaice.

Mishna (Repetare), în traducere înseamnă învățătură și repetare – memorizare orală a discursului rabinic.

Tora a fost comentată 5 ani, de cinci generații. Tora a fost scrisă și orală. Cea scrisă, adică biblia ebraică s-a păstrat în manuscrise, în timp ce Tora orală, s-a transmis prin viu grai, din generație în generație, de-a lungul secolelor până în dominația romană.

Complexă viață au mai avut cei din poporul Israel!

Am învins Istoria și cu Dumnezeu înainte!

Calinic Argeșeanul