Auzim o discuție urâtă? „Dacă ți s-ar întâmpla să auzi o vorbă urâtă, îngroap-o în pământ la o adâncime de șapte coți și nu o mai plimba pe la urechile altora!”
Ce să mai obiectăm la următoarele cuvinte: „Cine nu săvârșește răul, nu poate fi atins de rău!” Spre exemplu:
„Dacă prețuiești prietenia,
În casa în care vei intra,
Ca musafir cinstit sau frate,
Ferște-te cu grijă de femei!”
Nicio muscă, pe nicio căciulă?
Pentru cei ce acumulează averi (este o labilitate psihică și asta): „Lăcomia nu are sfârșit – în această prăpastie poți cădea fără încetare!”
Dar despre femeie? Iată: „Dacă femeia strălucește, casa întreagă strălucește, dacă femeia e prost dispusă, atunci întreaga casă e cufundată în beznă”. Și una care va face pe bărbați să fie pe locul II: „Femeia se naște învățată! Bărbații învață din cărți!” Și dacă nu citesc? Aoleu!
În lumea antică și până azi, este cunoscută o stare atinsă de nebunie, starea de cruzime! Cum? Cruzimea e un păcat? Îl mărturisește cineva și se pocăiește de așa fiară necruțătoare? Citim și aflăm: „Cruzimea – chiar și față de cei răi – duce în iad! Ce să mai zicem de cruzimea față de cei buni? Nu avem nicio îndreptățire. Ne așteaptă trăznetele Cerului.”
Dar pentru noi, moșnegii de pe marginea gropii, ce ne arată cugetările din lumea antică? Sfat, ca un balsam, precum nectarul florilor: „Trăiește la tinerețe în așa fel, încât să fii fericit la bătrânețe!”
M-au prins cu ocaua, cum ar zice năzdrăvanii, care au făcut numai ghidușii!
Dar una social-politică, îngăduiți? Iată: „Acela care pune plase, sigur cade în ele; acela care sapă o groapă, cade singur, și sigur în ea, cine ascute sabia, de sabie va muri!”
Și una categorică: „Cine ucide, va fi ucis. Cine ordonă uciderea, tot la ordin va fi ucis”.
Iisus Hristos a ordonat lui Petru: „Bagă sabia în teacă”.
Să luăm aminte! Să nu ne jucăm cu moartea!
Calinic Argeșeanul
