În timpul vieții filosofului Kant, se citeau operele sale ca și azi, de altfel, cu mai mică sau întinsă pricepere. Au existat anumite articole publicate sub anonimat. Atunci, Kant, cu toată eleganța lui academică a răspuns printr-un material lămuritor. Și scrie astfel:
„Unicul articol de acest fel se cuprinde în propozițiunea: Maximele filosofilor despre condițiunile putinței păcii publice trebuie să fie consultate de către Statele pregătite de războiu.
Pentru autoritatea legiuitoare a unui Stat, însă, căreia, în chip firesc trebuie să i se atribuie cea mai mare înțelepciune, se pare că este ceva mișcător ca să caute sfătuire asupra principiilor atitudinii sale față de alte State, la niște supuși (la filosofi); cu toate acestea ar fi foarte cu cale să o facă. Prin urmare Statul va provoca în mod tacit (așadar, făcând din aceasta o taină) asemenea sfătuire, ceea ce înseamnă atâta că: îi va lăsa să vorbească (fiindcă aceasta o vor face ei de la sine dacă nu li se va interzice) liber și în mod public despre maximele generale ale purtării războaielor și încheierilor de pace, și învoirea Statelor între ele asupra acestui punct nici n-are nevoie de o anume înțelegere între State în acest scop, ci se cuprinde chiar în îndatorirea prin rațiunea omenească generală (moral-legiuitoare). Prin aceasta, însă, nu se înțelege: că Statul ar trebui să dea pas principiilor filosofului înainte rostirii juristului (reprezentantul puterii de Stat), ci numai ca el să fie ascultat. Juristul, omul legilor, care și-a făcut un simbol din cumpăna dreptății, și pe lângă aceasta și din spada justiției se folosește mai în de obicei de aceasta din urmă, nu pentru că poate numai să ferească pe cea dintâi de orice înrâurire străină, Kant precizează că slujba filosofului este numai să aplice legile existente, iar nu să cerceteze dacă aceste legi n-au cumva o îndreptare și socotește acest rang, în realitate inferior, al facultății sale (drept un rang mai înalt, de aceea, fiindcă este împreunat cu puterea). Ca regii să filosofeze sau ca filosofii să devină regi, nu e de așteptat, dar nici de dorit; căci posesiunea puterii corupe inevitabil libera judecată a rațiunii.”
Kant afirmă: „Se zice despre Filosofie, că ea este slujnica Teologiei”, așa cum la Ateneul Român, pictorul Costin Petrescu o arată în culori plastice.
Când priviți bolta Ateneului, puteți citi!
Calinic Argeșeanul
