A citi doar o carte de Cioran sau anumite fragmente se cheamă un fel de „modă” a timpului. Şi nu-i vorba doar de el. O deplină stare de cărturărie, solidă, cuprinzătoare şi sănătoasă, care te îndeamnă la efort susţinut şi pe lungă durată este absolut necesară.
Tata îmi spunea adesea: „Băiete, ai grijă cum mergi, că vei da cu capul de pragul de sus. Doar atunci îl vei vedea pe cel de jos”. Am înţeles, că dând cu capul de Dumnezeu, te vezi mai bine în ce stare eşti. Ce poate însemna mărturia lui Cioran: „Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită?” Singur dă soluţia: „Doar cu El, nobleţea tăcerii ne domoleşte aiureala nemângâierilor”.
Nu-i aşa că ne recâştigăm cumpătul?
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
