Și așa, cu pași siguri, ne apropiem de modul cum gândeau și marii oameni de știință din veacul al XIX-lea! Să vedem gândirea complexă a vestitului matematician și astronom francez, Laplace (1749-1827): „Unul din fenomenele cele mai însemnate ale sistemului lumii este acela al tuturor mișcărilor de rotație și revoluție ale planetelor și al sateliților în direcția rotației Soarelui și aproape în planul ecuatorului său. Un fenomen așa de însemnat nu este efectul întâmplării: el arată o cauză generală care a fixat toate aceste mișcări. Să nu ne fie teamă să recunoaștem lucrarea Domnului Dumnezeu, Creatorul etern al Universului” (Oeuvres completes, t. VI, ed. 1886, p. 77).
Celebrul predicator francez Monsabre (1827-1907), cercetător harnic și cunoscător al tainelor Dumnezeiești, de nepătruns, le-a așezat în pagină pentru viitorime: „Cum se țin în gol aceste mase enorme de materie, dacă ele nu sunt susținute de o putere nevăzută care umple văzduhul? Cum nu se sfărâmă ele în învârtirea lor nebună, dacă o mână atotputernică nu ține strânse laolaltă elementele lor?…Cum nu se întâmplă niciodată vreo tulburare într-o așa de minunată mulțimi de iuțeli, de direcții, de închinări, dacă o știință adâncă nu a rânduit mai dinainte măsura tuturor puterilor, planul tuturor mișcărilor?…Nu ați auzit de Domnul Dumnezeu? El este Știința Adâncă” (Conferences de Notre-Dame, ed. 1883).
Savantul Monsabre este o bucurie în științe și exprimare sobră!
Calinic Argeșeanul
