Dumnezeiescul Vasile cel Mare, cu inima veselă, ne îndeamnă: „Aleargă, așadar, cu bucurie la darul postului! Postul este un dar din bătrâni. Nu s-a învechit, nici nu a îmbătrânit! Este totdeauna nou, este veșnic în floare.”
Și nu numai atât, dar postul este mai vechi decât orice Lege, și că postul nu a început cu ziua curățirii poruncită poporului ales, în ziua a zecea a lunii a șaptea (Levitic 25, 9).
Sfântul Vasile cel Mare ne încredințează că postul „este un dar al strămoșilor. Și este vrednic de respect tot ce este vechi. Respectă, deci, vechimea postului! Are aceeași vechime ca omenirea.” Iar Legea Postului a fost dată în Paradis. Adam a primit întâia oară porunca de a posti: „Nu mâncați din pomul cunoștinței binelui și al răului!” (Facere 2, 17). Așadar, cuvântul „Nu mâncați” este o lege a postului și a înfrânării…Dacă ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăință! Iar pocăința fără post este neputincioasă.
Când ne-am hotărât să facem oleacă de abstinență și să gustăm mai puțintel (fără să ne încărcăm stomacul, care apasă asupra inimii), trebuie să o facem cu bucurie. La bucurie să adăugăm rugăciune, ca Domnul Dumnezeu să ne ajute să ne subțiem. La Spitalul Polisano, cardiologul mi-a spus:
– Jos găleata, Părinte! Mă uitam în jur, dar n-am văzut nicio găleată.
– Burta! De ce să se poarte 10 kg în plus?
Calinic Argeșeanul
