În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Sfântului Apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan, unul din cei şapte diaconi.
S-a făcut odată întrebarea între iudei, saduchei, farisei ÅŸi elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alÅ£ii că este înÅŸelător, iar alÅ£ii că e Fiul lui Dumnezeu. Atunci Åžtefan a stat pe loc înalt ÅŸi a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: “BărbaÅ£i fraÅ£i, pentru ce s-au înmulÅ£it răutăţile voastre ÅŸi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos.
El este Cel ce a plecat cerurile ÅŸi S-a pogorât pentru păcatele noastre ÅŸi S-a născut din Sfânta ÅŸi curata Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat neputinÅ£ele noastre ÅŸi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproÅŸi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aÅŸa, l-au dus în sinedriu la arhierei, că nu puteau să stea împotriva înÅ£elepciunii ÅŸi duhului cu care grăia.
Intrând înăuntru au adus niÅŸte bărbaÅ£i care au zis: “L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt ÅŸi a Legii” ÅŸi alte cuvinte, aÅŸa precum se scrie în Faptele Apostolilor. Åži când s-au uitat la el au văzut faÅ£a lui ca faÅ£a de înger. N-au mai putut răbda ruÅŸinea biruinÅ£ei; l-au lovit cu pietre ÅŸi l-au omorât. Iar sfântul se ruga pentru ei zicând: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. Dumnezeiescul ÅŸi întâiul mucenic Åžtefan, prin aÅŸa socotita lui cădere, a doborât pe împotrivă-luptătorul diavol ÅŸi s-a odihnit cu somnul cel dulce, arătând minunate moaÅŸtele sale. NiÅŸte bărbaÅ£i evlavioÅŸi au luat acele sfinte moaÅŸte, le-au pus într-o raclă făcută din lemn de Persia, l-au acoperit ÅŸi l-au aÅŸezat alături de templu. Gamaliel, învăţătorul de Lege, ÅŸi Avelvus, fiul lui, crezând în Hristos, au fost botezaÅ£i de apostoli.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teodor Mărturisitorul, fratele lui Teofan poetul.
Cuviosul Părintele nostru Teodor Mărturisitorul împreună cu Teofan, fratele lui, a trăit pe vremea împăratului Teofil. Au grăit cu îndrăznire mare pentru cinstitele şi sfintele icoane. Pentru aceasta, din porunca împăratului Teofil, luptătorul împotriva sfintelor icoane, au fost bătuţi fără de milă, li s-au scris stihuri pe frunte şi au fost trimişi în surghiun. În surghiun marele luptător Teodor a plecat la Domnul. Se spune că un bătrân mare era de faţă la plecarea lui către Domnul şi că a auzit atunci cântări de îngeri (aşa cinstea Dumnezeu pe slujitorul Său) şi că el era unul din cei ce cântau.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Teodor, arhiepiscopul Constantinopolului.
Cuviosul Părintele nostru Teodor, născut şi crescut în Constantinopol, a trăit pe vremea preabinecredinciosului împărat Constantin Pogonatul. Pentru evlavia lui cea mare a ajuns preot al bisericii celei mari, apoi sincel şi schevofilax. La moartea patriarhului Constantinopolului, silit de tot senatul şi de însuşi împăratul, dar mai bine spus de Sfântul Sinod, i s-a încredinţat păstorirea Bisericii. Ocârmuind bine Biserica doi ani şi trei luni, s-a mutat la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Luca Triglinu, cel din Muntenia, care cu pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
