Timotei era originar din localitatea Listra – Licaonia, fiind fiul unui grec şi având mama de neam evreiesc convertită la creştinism. De la mama şi bunica sa primeşte o educaţie aleasă religioasă fără a se manifesta fundamentalist.
Timotei, după cum se crede, s-ar fi convertit în prima călătorie misionară a Sfântului Pavel. În a doua călătorie i se încredinţează ascultarea de evanghelizare. Însuşi Apostolul Pavel îl taie împrejur, ca fiind născut din evreică, strategic gândind, pentru a-i uşura intrarea printre iudeii ultraconservatori, greu lucru pentru un misionar. După cum spun Scripturile pauline, Timotei a fost numit de Pavel Apostolul „fiul iubit”, de care nu se va mai despărţi până la moarte. Hărnicia şi priceperea lui Timotei semăna pretutindeni credinţa în Hristos, dar mai ales în metropola Efes şi în Macedonia cea iubită de Sfântul Pavel. Când a fost în prima captivitate la Roma, Timotei va fi alături, slujindu-i cu delicateţea ştiută.
Epistola către Timotei va fi scrisă în prima captivitate la Roma, în anul 63. Această epistolă este numită pastorală urmărind ca principalele ţinte:
Să combată ereziile ideo-gnostice care semănau confuzii.
Să organizeze Bisericile locale.
Cele trei epistole: I, II Timotei şi Tit sunt scrise la bătrâneţile Apostolului Pavel, bolnav şi întemniţat la Roma. De data aceasta, la închisoare nu se mai bucura de regimul custodia militaris sau custodia libera, considerându-se părăsit. Având mare grijă în consolidarea operei misionare, nu punea mare preţ pe viaţa sa pe lumea aceasta.
Iată câteva versete pauline:
„Vrednic de crezare şi de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume să-i mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu; dar pentru aceasta am fost eu miluit, ca mai întâi în mine să-Şi arate Iisus Hristos toată îndelunga Sa răbdare, ca o pildă pentru cei ce vor crede în El spre viaţă veşnică.”[1]
Să citim cu drag şi această epistolă. Se încheie astfel: „O, Timotei, păzeşte vistieria ce ţi-a fost încredinţată (apostolia), îndepărtează-te de la vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase; pe aceasta mărturisindu-o, unii s-au rătăcit de la credinţă.”[2]
Harul fie şi cu tine, cel ce ai citit acestea!
Calinic Argeșeanul
[1] I Timotei 1, 15-16
[2] I Timotei 6, 20
