Anii de profeţie ai lui Oseia au fost între 760-722 î. H., Oseia însemnând în traducere: Dumnezeu mântuieşte. Cartea lui Oseia se pare a fi una cu iz simbolic, prin care se anunţă prăbuşirea regatului şi a suveranilor, aceasta întâmplându-se în anul 731 î. H.
Astfel, Oseia este primul profet care „lansează alegoria mariajului dintre Iahve şi fiii lui Israel; aceştia din urmă prostituându-se cu „dumnezei străini”, adică, cu zeităţile cultelor idolatre”.
Dacă ne gândim la cele spuse cândva, că iubirea este: „marea pasiune a lui Dumnezeu pentru om”, vom înţelege de ce tălmăcitorii cărţii susţin că Oseia este „un precursor al evanghelistului Ioan”. Vom deduce că scrierea lui Oseia este o adevărată piatră de încercare, arătându-ne că autorul este un poet de excepţie, rostind ce are de spus apăsat, concis, deseori abrupt. Dacă ne gândim la propriul său univers lăuntric, vom descoperi o fineţe plină de mireasmă duhovnicească.
După cum se ştie, chemarea tuturor profeţilor, din istoria biblică, se axa pe chemarea poporului de a porni pe drumul cel bun al cinstirii lui Dumnezeu. Cele mai multe întoarceri au fost vremelnice şi pe durată scurtă. Pentru a ne întări voinţa de a fi statornici pe calea cea bună, Dumnezeu, în iubirea Sa pentru oameni, ne trimite pedepse spre pocăinţă. Iată câteva versete din capitolul şase:
1.” Să mergem, să ne întoarcem,
spre Domnul, Dumnezeul nostru:
El ne-a lovit, El ne va vindeca,
El ne va bate, El ne va lega rănile.
2. În două zile ne va vindeca
Iar în cea de-a treia ne vom ridica
Şi vii vom fi înaintea feţei Sale,
3. şi vom cunoaşte. Haideţi să alergăm
ca să-L cunoaştem noi pe Domnul!”
Să alergăm din răsputeri, să-L cunoaştem şi să-L iubim pe Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
