Skip to main content


Estera, nepoata de frate a lui Mardoheu, care nu a plecat cu Ezdra la Ierusalim, era de o mare frumuseţe şi, prin concurs, ajunge soţia regelui Xerxe I (486-465 î. H.) care se mai numea Artaxerxe sau Ahaşveroş în versiunea ebraică.

Aman era prim-ministru şi s-a mâniat foarte pe Mardoheu, că nu şi-a plecat genunchii în faţa lui, după obiceiul oriental. Ofensat peste măsură, jură să se răzbune şi obţine un decret de la rege de a extermina întreg neamul evreiesc din imperiu. Pentru a se răzbuna exemplar pe Mardoheu, ridică o spânzurătoare înaltă pentru a-l omorî.

Estera, împărăteasa, află de la Mardoheu punerea la cale a unui complot împotriva împăratului. Spunându-i lui Artaxerxe, acesta dă un decret de anulare a celui aprobat lui Aman, pe care-l condamnă la moarte. Şi astfel, în spânzurătoarea înaltă de 50 de coţi, pregătită pentru Mardoheu, spânzura în bătaia vântului tocmai Aman, cel care o ridicase. Iată textul: „Aşa a fost spânzurat Aman în spânzurătoarea pe care i-o pregătise lui Mardoheu; atunci mânia regelui s-a stins!”1 Vorba proverbului românesc: cine sapă groapa altuia, cade el într-însa! Îndrăzneţii să ia aminte!

După izbăvirea de la moarte a lui Mardoheu, care ajunge primul om în stat, dimpreună cu Estera, ei aşează sărbătoarea Purimului, care se sărbătoreşte până azi de poporul evreu, pentru a nu se uita acel moment tragic, scăpând de la pedeapsa cu moartea.

Cartea Esterei a fost scrisă de un iudeu din partea locului, care cunoştea bine istoria, intrigile de la curte, folosind amintirile personale, jurnalul lui Mardoheu şi, de bună seamă, însemnările cronicarilor de la palatul regelui.

Dacă ar fi să analizăm din punct de vedere literar Cartea Esterei, aceasta este considerată de către specialişti a fi una dintre cele mai frumoase cărţi ale Vechiului Testament.

Cartea Esterei este un model de limbă dinamică şi compoziţie artistică, asemenea unui câmp cu flori multicolore.

Cititorul, iubitor de frumuseţi literare şi nuanţe duhovniceşti, va gusta din plin bucuria efortului depus!

Calinic Argeșeanul

1 Estera 7, 10