Din Studiul Vechiului Testament desprindem că cele patru cărţi ale Regilor cuprind istoria instituţiei monarhice. Perioada de o jumătate de mileniu, mai bine zis 453 de ani – începe de la 1040 î. H. (debutul activităţii lui Samuel) şi se sfârşeşte la 587 î. H. (dărâmarea Ierusalimului şi începutul robiei babilonice), când s-a consumat o tragedie fără pereche în viaţa poporului evreu.
În canonul ebraic al Vechiului Testament, primele două cărţi I şi II Regi sunt înfăţişate drept I şi II Samuel.
Autorul celor două cărţi este socotit a fi Profetul Samuel.
Când noi avem o Biblie în mână şi vom vedea Cărţile regilor numerotate până la patru – adică I, II, III, IV Regi – vom şti că suntem puşi în faţa unei traduceri din Septuaginta, adică traducerea pe care o foloseşte Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică şi Biserica Greco-Catolică, deopotrivă.
Când vom vedea la Cărţile Regilor I, II Samuel şi I, II Regi, este semn vădit că avem în faţa noastră o Biblie tradusă după Textul Masoretic.
Sigur că aceste patru Cărţi ale Regilor sunt prezentate grupat, două câte două, pentru că apar deosebiri specifice de conţinut, mod de abordare şi felul de a gândi istoric, precum şi un stil diferit folosit.
Spre exemplu, 1 şi 2 Regi prezintă principalele personalităţi biblice: Samuel, Saul şi David. Samuel se naşte la rugăciunile mamei sale, Ana, (o perlă a rugăciunilor!) şi se învredniceşte de chemarea Domnului de a fi profet al lui Dumnezeu, eliberator şi judecător al lui Israel. Între timp, poporul evreu insistă să aibă un rege, dar Samuel caută să-i descurajeze. În cele din urmă, însă, unge pe Saul, drept primul rege al poporului israelit. Saul s-a arătat vrednic şi viteaz, dar atunci când sustrage prăzile afierosite Domnului, îşi atrage dizgraţia divină.
Din poruncă divină, Samuel, unge în secret, ca Rege al poporului evreu pe tânărul David, fiul cel mai mic al păstorului Iesei. David va face din Ierusalim capitala regatului, consolidându-şi puterea printr-o administraţie lucidă şi plină de eficienţă. Încercările prin care a trecut ni-l fac pe David personaj celebru, iar cine citeşte Psaltirea – trebuie s-o citim toţi – va înţelege mai bine pe profetul poet inspirat de Duhul Sfânt!
Calinic Argeșeanul
