După cum se ştie, Sfânta Scriptură s-a aşezat în tezaurul mântuirii mult mai târziu după zidirea omenirii. Moise, profetul, a fost cel dintâi care ne-a lăsat cele cinci cărţi istorice ale Bibliei.
Ele se numesc Pentateuhul în scrierile de specialitate, care se traduce prin cele cinci cărţi ale Bibliei şi sunt aşezate ca parte istorică a Vechiului Testament.
Cărţile Vechiului Testament au fost scrise înainte de Hristos, într-o perioadă de aproape o mie de ani (1250-400), iar cărţile Noului Testament au fost scrise în veacul întâi după Hristos. Cea mai mare parte, înainte de anul 70 după Hristos, iar cărţile Sfântului Ioan Evanghelistul, au fost scrise cu aproximaţie între anul 70 şi sfârşitul primului veac creştin.
După cum s-a învăţat de la început, folosindu-se logica, Sfânta Scriptură nu ne poate singură călăuzi pe calea mântuirii. Biblia n-a fost dată omenirii de la început, iar atunci când a fost dată, n-a putut fi singura autoritate întru ale credinţei, având înaintea ei Sfânta Tradiţie. Această Tradiţie a stat la baza Bibliei care s-a născut în vatra caldă a obştii religioase şi mai târziu şi în vatra Bisericii.
Cine poate contesta faptul că înainte de a scrie Moise primele cărţi ale Bibliei au existat în obştea religioasă, păstrându-se prin viu grai, din tată în fiu, începuturile omenirii? Parcă-i vedem pe Adam şi Eva, stând spre seară cu lună la jarul care cocea turtiţele spre hrănirea fiilor, povestindu-le de fericirea Raiului, unde au stat o vreme şi apoi au fost izgoniţi. Eva le spune cum Adam a dat nume tuturor vieţuitoarelor zidite de Dumnezeu pe pământ. Cele povestite din neam în neam aveau darul de a fermeca auzul urmaşilor şi le erau aşezate cu sfinţenie în inimă şi în memorie.
Iată că şi în Noul Testament, cărţile biblice sunt prezente după mai bine de zece ani de la întemeierea Bisericii. Ele apar în sânul Bisericii, care alege cărţile insuflate chiar în veacul I după Hristos, Biserica fiind autoritatea prin excelenţă în această opţiune precum şi în tâlcuirea textelor biblice. Sfântul Irineu scria în cartea sa „Contra tuturor ereziilor”, că: „Unde este Biserica, acolo este şi duhul lui Dumnezeu şi unde este duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica şi tot harul, iar Duhul este adevărul”.
Aşadar, Sfânta Scriptură singură, nu poate să ne călăuzească pe calea mântuirii. Doar împreună, cele două izvoare, Biblia şi Tradiţia în Sfânta Biserică, ne pot duce pe calea mântuirii.
Dar pentru a înţelege toate acestea, trebuie multă cultură şi bunăvoinţă!
Calinic Argeșeanul
