Sfânta Tradiţie sau Tradiţia Apostolică are în cuprinsul ei întreaga învăţătură a Apostolilor primită prin viu grai de la Iisus Hristos în cei trei ani şi jumătate de activitate desfăşurată în public.
Tradiţia Apostolică are şi o serie de structuri harice ale Bisericii întemeiată de Hristos care vin prin Sfinţii Săi Apostoli: Sfintele Taine, ierarhia bisericească sacramentală cu cele trei trepte: diacon, preot şi episcop, care ţin de constituţia divino-umană a Bisericii, precum şi ierurgiile (slujbe la diferite ocazii din viaţa omului).
În Tradiţia Apostolică intră şi cărţile Noului Testament, precum şi cele ce s-au transmis prin viu grai în Biserică. În timpul celor opt veacuri, Sfânta Tradiţie primeşte în tezaurul ei opt izvoare fixate de Biserică.
Simbolurile de credinţă
Cel zis „apostolic” sau „roman” folosit azi şi în Biserica Romano Catolică şi în Bisericile Protestante;
Simbolul niceo-constantinopolitan, alcătuit la Sinodul I de la Niceea (325) şi la cel de al II-lea, de la Constantinopol (381), singurul folosit în Biserica Ortodoxă şi alternativ cu cel „roman” în Biserica Romano Catolică. Este vorba de Simbolul de credinţă sau Crezul.
Cele 85 de canoane apostolice.
Definiţiile dogmatice şi canoanele celor 7 sinoade ecumenice şi ale celor 9 sinoade locale (aprobate de Sinodul Trulan).
Mărturisirile de credinţă ale martirilor.
Definiţii dogmatice împotriva ereziilor.
Scrierile Sfinţilor Părinţi.
Cărţile de slujbă ale Bisericii
Mărturiile istorice şi arheologice referitoare la credinţa creştină apostolică.
Când pomenim cuvântul „Tradiţie” sau „Biserică” trebuie să înţelegem sensul dinamic al învăţăturii lui Iisus Hristos, al Sfinţilor Apostoli, Părinţii şi Scriitorii Bisericeşti şi întreg tezaurul duhovnicesc. „Tradiţia”, în sens creştin, nu înseamnă încremenire, ci ea are în vedere păstrarea nestricată a adevărului dumnezeiesc!
Calinic Argeșeanul
