Pentru a îndrăzni să tâlcuim Sfânta Scriptură, adică pentru a dobândi puterea de a înţelege Cuvântul Domnului, se cere de la noi:
– Cunoaşterea voii dumnezeieşti prin studiu îndelungat;
– Cunoaşterea învăţăturii Bisericii şi a Sfintei Tradiţii.
Sfântul Maxim Mărturisitorul, în privinţa vieţii curate spune: „Cunoaşterea întocmai a cuvintelor Duhului se descoperă numai celor vrednici cu Duhul, adică numai acelora care, printr-o îndelungată cultivare a virtuţilor, curăţindu-şi mintea de funinginea păcatelor, primesc cunoştinţa celor dumnezeieşti, care se întipăreşte şi se aşează în ei, de la prima atingere, asemenea unei feţe într-o oglindă curată şi străvezie”. Aşa a înţeles Sfântul Părinte Maxim, Cuvântul lui Iisus Hristos: „De va voi să facă cineva voia Lui (Dumnezeu), va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.”[1]
Atunci când avem îndoieli asupra celor citite din Biblie este necesar ca să ne adresăm profesorilor de teologie şi preoţilor, care au îndatorirea de a desluşi, cu ştiinţă de carte şi răbdare, sensurile cele adevărate ale celor citite şi neînţelese.
Graba, şi uneori superficialitatea, ne duc la lipsa de temeinică şi adâncă înţelegere a Bibliei, iar lipsa legăturii cu Sfânta Tradiţie, duce la eresuri şi rătăciri, aspru mustrate de Iisus Hristos, când zice: „Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”[2] Să nu uităm: ignoranţa, orgoliul, mintea întunecată şi diavolul ajută la dezbinarea unităţii în credinţă. Dezbinarea este de la diavolul.
Pacea în inimă, pacea în familie, în Ţară şi în Biserică este de la Dumnezeul Iubirii! Să lucrăm şi să ne rugăm pentru aceasta, fără întârziere și râvnă neobosită!
Calinic Argeșeanul
[1] Ioan 7, 17
[2] Matei 22, 29
