Cărţile Bibliei sau ale Sfintei Scripturi au fost alcătuite pe perioada a 1500 de ani, de către cei aproape 40 de autori insuflaţi de Duhul Sfânt.
Dacă putem da o lămurire clară asupra insuflării dumnezeieşti, Învăţătura Creştină ne arată: „Insuflarea sau inspiraţia dumnezeiască este acea înrâurire specială a lui Dumnezeu asupra autorului sfânt prin care:
– Mintea lui se luminează în mod excepţional prin lucrarea Duhului Sfânt;
– Aghiograful (scriitorul celor sfinte) este îndemnat să scrie ce i se va comunica de sus;
– Aghiograful este ajutat să nu cadă în vreo greşeală. El va arăta adevărurile de sus în limbajul obişnuit ca să fie înţeles de cei care citesc.”
Sfântul Atenagora spune că proorocii erau inspiraţi şi erau folosiţi aşa cum cântă din flaut un maestru, iar Sfântul Ipolit lămureşte că proorocii scriau şi vorbeau puşi în mişcare de Duhul Sfânt prin Cuvânt (Logos), Care se unea cu ei. Teofil al Antiohiei, în privinţa insuflării dumnezeieşti spune: „Profeţii care istorisesc facerea lumii n-au fost de faţă atunci, dar era de faţă înţelepciunea lui Dumnezeu, cea care era în El, şi Cuvântul cel Sfânt al Său, Care este totdeauna împreună cu El. Acest Cuvânt, purtând Duhul lui Dumnezeu, fiind Începutul, Înţelepciunea şi Puterea Celui Prea Înalt, S-a coborât asupra Profeţilor şi, prin ei, a vorbit despre facerea lumii şi despre toate celelalte. Cuvântul lui Dumnezeu S-a folosit de Moise ca de un trimis dumnezeiesc.
Fericitul Augustin arată: „În marea Sa înţelepciune, Dumnezeu vorbeşte prin oameni, asemenea oamenilor”, spre a se face înţeles.
Pentru a înţelege bine insuflarea dumnezeiască şi a nu cădea în grea înşelare, când pe unii îi insuflă şi diavolul în chip de înger de lumină, este mai bine să ne vedem fiecare păcatele noastre decât să vedem îngeri.
Calinic Argeșeanul
