De multe ori am persiflat pe diavolul. Mă pândea gândul să zic şi lucruri mai ieşite din comun, să nu se smintească cineva, că diavolul este doar o uşoară negaţie şi o ispită de două parale.
Când ispitele nu se mai terminau, mi-am zis, stând pe gânduri, că totuşi drăcimea îşi face lucrarea pe unde mai poate şi cu cine poate. M-am convins în decursul vremii că el lucrează în special cu cei ignoranţi, proşti, răi şi orgolioşi.
Diavolii lucrează şi cu fineţuri. Spre exemplu, te duc pe căile hulirii. Dacă te prea dai la ei cu ieşi, pleacă, ptiu… şi alte vorbe de izgonire, îţi joacă renghiu: te amuţeşte, te zguduie sau gura ţi-o ia razna spre uimirea celor ce te ascultă, trezindu-te că rosteşti hule nemaiauzite.
Să nu ne punem mintea cu diavolul. E odihnit în rele. Doar rugăciunea şi postul le vine de hac.
Să nu-l invocăm niciodată cu rostirea noastră!
Calinic Argeșeanul
