Mănăstirea Ciocanu este situată în comuna Bughea de Jos, județul Argeș, la 9 km. vest de Câmpulung. Este atestată documentar încă din secolul al XVI‐lea,
din anul 1547, când a fost ctitorită de către sătenii din Malu. La început a fost închinată Sfântului Nicolae, după spusa lui C.D. Aricescu. De‐a lungul existenței sale, așezământul a avut o istorie zbuciumată. Construit din lemn, a căzut, în mai multe rânduri, pradă focului. La 1600 a fost refăcut, devenind schit de călugărițe, și a primit hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. La 10 august 1610 a fost reparat, după ce arsese din nou, revenind la statutul de schit de monahi, de atunci prăznuindu‐se aici ambele hramuri. Hrisoavele păstrate consemnează că așezământului monahal i s‐au conferit privilegii de către Matei Basarab, reîntărite de Duca Vodă, la 20 martie 1677 și de Alexandru Ipsilanti la 1776. Pisania, scrisă deasupra ușii de la intrarea în biserica veche, consemnează că în anul 1812 „s‐a isprăvit repararea schitului, dărâmat de cutremurul din 1802”. O nouă restaurare a avut loc în 1825, fiind inițiată de către monahul Neofit, superiorul schitului. Şapte ani mai târziu, Mihai Radovici ajuta la repararea schitului.
Pictura interioară, de secol XIX, este realizată în frescă, iar cea exterioară, aplicată pe tencuială, este în tehnica tempera, ambele păstrându‐se relativ bine. Pisania, inscripționată cu vopsea deasupra ușii de la intrare, menționează: „Acest schit Ciocanul, unde se prăznuiește hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului fiind mai dinainte de călugărițe și s‐a făcut schit de călugări de către ieromonahul Nifon, care s‐a pristăvit la anii după Hristos 1686, și care a fost cel dintîi ispravnic al acestui schit, iar în scurgerea vremurilor a fost reparat și reclădit în mai multe rînduri și de cuviosul monah Neofit și Mihail Radovici la anul 1825. Iar în anii 1932, în zilele Î.P.S. Patriarh Dr. Miron Cristea s‐au făcut reparații din temelie, reparația picturii, precum și cumpărarea unui clopot de către arhimandrit Nicandru Manu și fostul superior Nichifor, cu ajutorul și sprijinul credincioșilor G.A. Popa, P. Mălăncioiu, P. Manu, I. Brătulescu, Ion Grigorescu, Calistrat Dumitranu, avocați Ionel Nicolau, Ioan Stroescu și Constantinescu. De asemenea au mai ajutat și Ion Bălănel din București, I.N. Pîslaru, Ioan Buduluca, cuviosul M. Natan, Ioan Pîslaru, N. Amzică, Dumitru Arsenescu zis Neferu, Gheorghe Bordușan, Niculae Teșileanu”.
Mănăstirea Ciocanu, are și o biserică nouă, cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1994, prin arhiereasca purtare de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, pe atunci Episcop al Argeșului și Muscelului. Pentru a păstra vie flacăra Ortodoxiei și legăturile cu trecutul istoric al vechiului schit, biserica a fost clădită în imediata vecinătate a lăcașului de lemn, în armonie cu pitorescul zonei, pe versantul nordic al dealului Ciocanu, împodobit cu păduri de brad și fag. Vechea pisanie dăltuită în piatră, după anul 1825, a fost așezată deasupra ușii de la intrarea în biserică, pentru a atesta peste ani actul ctitoricesc din vremuei îndepărtate: „Cu mila lui Dumnezeu scrisu‐s‐a această pisanie în zilele luminatului domn Grigorie Ghica V(oie)v(o)d liat 1825 prin strădania cuviosului monah Neofit ctitorul acestui schit Ciocanul, unde să prăznuește hramul Intrarea în Biserică, și (cu ajutorul) dumnealui chir Mihai Radovici ctitor…” În continuare sunt menționate privilegiile și hotarele proprietăților schitului, cu vecinătățile și martorii hotărniciei. Pictura noului edificiu, executată în frescă, este opera zugravilor Tiberiu Duță și Mihaela Pătrunjel. Biserica s‐a târnosit la data de 21 noiembrie 2012 de către Înaltpreasfințitu Calinic al Argeșului și Muscelului.
Până în 1990 schit de călugări, a devenit pentru scurt timp schit de maici, iar în anul 1992 lăcașul de la Ciocanu a fost transformat în mănăstire. Din 1997, au fost aduși aici monahi, obștea numărând astăzi 3 viețuitori, păstoriți de Protosinghelul Teofil Enache.
Mănăstirea Ciocanu
