Când auzim glasul Duhului Sfânt, prin profetul David: „Mari și minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune Le-ai făcut și este plin pământul de mărirea Ta” (Psalmul 103, 25), inima mi se umple de sfântă bucurie. De câte ori participăm la slujba Vecerniei, auzim Psalmul 103, numit Psalmul Creației rostindu-se cu adâncă evlavie, întreaga noastră ființă este cuprinsă în extaz văzând lucrarea lui Dumnezeu în această frumusețe a lumii văzute în care ni s-a dat să ne naștem și să trăim întru cucerirea Împărăției lui Dumnezeu.
Dacă oarecând un poet (George Alboiu), cu ochii țintă la Cer, spunea din adâncul inimii: „Să te naști din cer (din stele) și să mori pe pământ, iată jalea mea”, se cuvine cu adevărat să ne îndreptăm mereu ochii la Părintele Luminii, de acolo de unde am primit scânteia dumnezeiască, sufletul, pentru care Dumnezeu a plămădit trupul nostru întru dăinuire terestră pentru o scurtă vreme.
A pune mai presus de orice grijile de fiecare zi, care ne macină viața noastră, nu este un lucru înțelept, pentru că auzim cuvântul lui Iisus Domnul, care zice: „Nu vă îngrijorați dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? , fiindcă toate aceste lucruri păgânii le caută. Tatăl vostru Cel Ceresc știe că aveți trebuință de ele” (Matei 6, 31-32).
Sloboziți, așadar, aici pentru o vreme, chemarea lui Dumnezeu se adresează ființei noastre în chip imperativ: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
A căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu înseamnă ca toată ființa noastră, cu toate puterile ei, întărită de puterea Duhului Sfânt prin rugăciune și meditație, să se îndrepte către cele de sus, stând proptiți cu picioarele pe acest pământ care este așternut picioarelor lui Dumnezeu.
Înțelegând, cu bucurie multă, frumusețea acestei lumi văzute, zidite de Dumnezeu, vom înțelege mai ușor chemarea Părintelui Luminilor ca noi să facem un salt către ceruri în fiecare zi și să ascultăm glasul Sfântului Pavel care ne îndeamnă: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ…căci viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3, 2-3).
Așadar, a rămâne extaziați de lucrările lui Dumnezeu de aici de pe pământ și a nu depune efortul de a înțelege, că peste toate cele pământești trebuie să vină puterea sfințitoare a lui Dumnezeu și deci, a ne sfinți și noi, trebuie să fie grija noastră de fiecare clipă, de fiecare oră, de fiecare zi.
Cât de mângâietoare este chemarea marelui Apostol Pavel, când ne îndeamnă, și știe el de ce: „umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade de-a dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3, 1-2).
Această chemare este absolut necesar s-o ascultăm pentru a ne bucura de făgăduința: „Când se va arăta Hristos, viața noastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3, 4).
Dar aceasta nu se va putea, adică Hristos să devină viața noastră, ținta vieții de altfel, dacă nu vom asculta cuvântul Scripturii care zice: „Drept aceea, omorâți mădularele voastre, cele pământești: desfrânarea, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, în care păcate ați umblat și voi odinioară, pe când trăiați în ele. Acum, deci, vă lepădați și voi de toate acestea: mânia, iuțimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de rușine din gura voastră. Nu vă mințiți unul pe altul, fiindcă v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu cel nou, care se înnoiește, spre deplină cunoștință, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, schit, rob ori liber, ci toate și întru toți Hristos. Îmbrăcați-vă dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție. Învățați-vă și povățuiți-vă între voi, cu toată înțelepciunea. Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești. Orice ați face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceți în numele Domnului Iisus și prin El să mulțumiți lui Dumnezeu-Tatăl. Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre și nu fiți aspri cu ele. Copiilor, ascultați pe părinții voștri întru toate, căci aceasta este bine plăcut Domnului. Părinților, nu ațâțați la mânie pe copiii voștri, ca să nu se deznădăjduiască. Orice ați face, lucrați din toată inima, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni, bine știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; căci Domnului Hristos slujiți. Iar cel ce face nedreptate își va lua plata nedreptății, întrucât la Dumnezeu nu este părtinire. Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire. Umblați cu înțelepciune față de cei ce sunt afară, prețuind vremea. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia” (Coloseni 3, 5-14, 16-21, 23-24; 4, 2, 5-6).
Ascultând și făcând toate acestea înseamnă a căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui în viața noastră, viață care va fi binecuvântată și ocrotită de toate primejdiile care se abat asupra noastră.
Dumnezeu așteaptă îndreptarea noastră grabnică pentru a nu veni zile și mai rele peste viața noastră de zi cu zi.
Să ne fie tuturor în grijă împăcarea cu Dumnezeu, de care unii uităm deseori din cauza furtunilor vieții. Deci, să ascultăm chemarea Sfântului Apostol Pavel: „Vă rugăm fierbinte, în numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu” (II Corinteni 5, 20).
Ajută-ne Doamne Iisuse, că fără Tine pierim în valurile lumii!
Rămâi cu noi pururea! Amin.
Calinic Argeșeanul
