A contempla frumosul natural și supranatural este o lucrare a spiritului, pe care o realizăm cu toate forțele noastre sufletești și trupești, în armonia netulburată, așezată de Domnul Dumnezeu.
Este o mare legătură între frumosul natural și supranatural, un fel de legătură ca între raza soarelui și lumină.
Cine nu s-a bucurat de Frumusețea Naturii, această lucrare Dumnezeiască? Dar, cine nu se bucură când iese cu familia, cu prietenii și alți casnici mai de aproape sau mai de departe, în frumusețea lumii văzute?
Lumea în care suntem, din binecuvântarea Domnului Dumnezeu este capodopera Atotputerniciei creatoare a Divinului orânduitor al Universului, darul veșnic oferit nouă pentru ca bucuria noastră să fie fără de sfârșit.
Trebuie să realizăm că Domnul Dumnezeu, ca frumusețe absolută și creator al frumuseților din lume, ne face și pe noi părtași, prin participare efectivă. În Natură, Frumusețea există în toate lucrurile frumoase care ne înconjoară și durează, independent de prezența și gustul nostru.
Dacă stăm puțin pe gânduri, Natura poate fi asemănată cu un ochi educat artistic. Aceasta e însă cazul unei minorități rafinate de cultură solidă. Așa vei încerca sentimentul că Natura poate fi considerată științific, igienic, religios și estetic!
Iubind Natura, aceasta devine un fel de „mamă” și simțim cum Universul se prelungește în om! Această înrâurire asupra mediului cosmic se înfăptuiește și înnobilează umanitatea. Se știe că Adam și Eva au desfigurat viața în Paradis și s-a produs dezarmonia, făcând ca Pământul să dea spini și pălămidă. Se știe că Suferința și Urâtul din Natură sunt urmări ale otrăvitului păcat strămoșesc. Sfântul Apostol Pavel scrie că suspină Cosmosul din pricina omului.
Natura suspină, cu suspine negrăite, când omul rupe o ramură din pădurile României! Dar atunci când dispar copacii tineri, tăiați fără milă, distrugându-se viitorul Naturii din România? Am citit o carte despre solidaritate în Natură!
Când intrăm în Natură cu gândul de a distruge, desfigurând Frumusețea Naturii, prin tăieri iraționale, intră în ființa Naturii o îngrijorare că se începe tâlhărirea pădurilor, la care nimeni n-a pus o lingură de apă! Natura este a Domnului Dumnezeu! Nimeni nu are drept asupra ei! Am plantat hectare întregi de pădure și am udat puieții cu apă cărată cu cofa, în munții din Cracăul Negru! Știu ce înseamnă Natura și Pădurea. Atacul și sluțirea pădurilor este o crimă împotriva Naturii! Tăierile în regim silvic, doar așa este admisibil, dar și aici, fără abuzuri mercantile.
Nu doresc să fiu înțeles greșit când am făcut afirmațiile de mai sus! Dacă nu ne purtăm cu sfințenie cu Natura, Opera Omnia a Domnului Dumnezeu, vom avea o România pustiită de hrăpăreții lumii!
Să pășim cu sfială în Grădina Maicii Domnului, cum este recunoscută, Sfânta noastră Românie!
Calinic Argeșeanul
