Skip to main content

Într-o epocă în care limbajul psihologic este adesea simplificat sau distorsionat mediatic, proiectul „Provocări nevăzute în lumea văzută” propune o abordare curajoasă și profundă asupra realităților interioare ale adolescentului contemporan.

Inițiativa este rodul parteneriatului dintre Colegiul Național „Ion C. Brătianu” din Pitești și Centrul Universitar Pitești al Universității Naționale de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București, prin Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” și Departamentul de Psihologie, Științe ale Comunicării și Asistență Socială.

Coordonarea proiectului este asigurată, din partea mediului universitar și spiritual, de Protos. Preot Prof. Psiho. Rafael Vintilă, iar din partea Departamentului de Psihologie de prof. univ. dr. Ioana Dumitru, alături de cadrele didactice ale colegiului: Director prof. dr. Alina Manea, prof. Dorina Firuță, prof. Bogdan Ionescu, prof. Mădălina Delayat și prof. Ileana Topologeanu.

Adolescența este o etapă marcată de transformări biologice, emoționale, cognitive și spirituale profunde. Tinerii se confruntă cu anxietate, confuzie identitară, presiuni sociale și o nevoie acută de apartenență și sens. Proiectul pornește de la recunoașterea unui adevăr adesea evitat: multe dintre crizele vizibile ale adolescenței sunt expresia unor conflicte interioare nevăzute.

Unul dintre punctele de maxim impact ale proiectului este aducerea în discuție a unei afirmații șocante pentru mentalitatea contemporană, dar profund ancorată în Tradiția patristică: „Fiecare om este psihopat” – nu în sens psihiatric, ci în sens duhovnicesc. Din perspectivă patristică, explicată în cadrul întâlnirilor, „psihopatia” nu desemnează boala psihică, ci starea omului a cărui energie lăuntrică nu lucrează corect, a cărui minte este dominată de gânduri, fie ele bune sau rele, necurățite printr-un proces de vindecare interioară. Astfel, omul care nu a trecut prin curățirea de patimi și nu a ajuns la iluminare este considerat, din punct de vedere duhovnicesc, „nevindecat”.

Termenul „psihopat” provine din limba greacă veche și este format din două cuvinte: ψυχή (psyche), care înseamnă suflet, și πάθος (pathos), care înseamnă pătimire, afect, suferință. Prin urmare, în sensul său originar, „psihopat” desemnează omul care suferă în planul sufletului, omul aflat sub influența patimilor, nu o persoană bolnavă psihic în sens medical.

Părintele Rafael și-a realizat formarea practică psihoterapeutică în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie «Prof. Dr. Alexandru Obregia» din București, pe secția destinată tratării dependențelor.

Această perspectivă nu stigmatizează, ci demitizează falsa normalitate și invită la asumarea unui drum de maturizare interioară. În acest sens, proiectul deschide un dialog onest între limbajul psihologiei și cel al teologiei, arătând că vindecarea omului este un proces, nu o etichetă.

Psihologia oferă explicații științifice, instrumente de autocunoaștere și strategii de gestionare a emoțiilor, în timp ce teologia aduce dimensiunea sensului, a valorilor și a finalității existenței. Cele două perspective nu se exclud, ci se completează, construind o abordare holistică a persoanei.

Un accent deosebit este pus pe stima de sine, prezentată realist: nu ca o formulă rapidă de succes, ci ca un proces de durată, diferit de la un adolescent la altul. Proiectul subliniază că nu există soluții instantanee, ci doar însoțire responsabilă și răbdare formativă.

„Provocări nevăzute în lumea văzută” nu este un proiect comod. El nu confirmă iluzii, ci confruntă tinerii cu adevărul despre ei înșiși, într-un cadru sigur, educativ și profund uman. Este un exemplu de colaborare autentică între Școală, Universitate și Biserică.

Într-o lume care evită suferința și ascunde fragilitatea, acest proiect îndrăznește să spună un lucru esențial: adevărata normalitate începe cu recunoașterea propriei neputințe și cu dorința de vindecare.

În cadrul proiectului, aproximativ 70 de elevi au primit cărți de spiritualitate, oferite ca sprijin pentru formarea lor interioară și dezvoltarea personală.