Adevărul nu este un concept abstract și nici o idee relativă. Adevărul este Ființă, este Persoană. De aceea, atunci când mulți spun că adevărul este relativ și se întreabă „ce este adevărul?”, întrebarea este, de fapt, pusă greșit. Întrebarea fundamentală nu este ce, ci cine este Adevărul.
Guvernatorul Pilat L-a întrebat pe Domnul Iisus: „Ce este adevărul?” (Ioan 18, 38). Hristos nu a răspuns, nu pentru că Adevărul ar fi fost de nepătruns, ci pentru că întrebarea era greșit formulată, iar Pilat nu a avut răbdarea să aștepte. Dacă Pilat ar fi întrebat: „Cine este Adevărul?”, ar fi primit răspunsul limpede și mântuitor: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).
Adevărul nu este impersonal. El nu poate fi redus la idei, sisteme sau concepte omenești. Neopăgânismul și creștinismul doar cu numele relativizează adevărul, încercând să-l închidă în limitele creației. Însă Adevărul nu poate fi cuprins în cele zidite, oricât de mărețe ar fi ele. Cei care se rup de Biserica cea veche, de mărturisirea apostolilor și a ucenicilor lor, încetează să mai întrebe „Cine este Adevărul?” și ajung să relativizeze însăși viața.
Dacă ai credință, dacă ai ascultat Evanghelia și ai primit Adevărul, sufletul tău va fi plin de bucurie și de nădejde în Dumnezeu. Vei deveni liber și curajos. Din această iubire vie se va naște dorința de a-i ajuta pe ceilalți și de a le vorbi despre Domnul Iisus. Vei mărturisi Adevărul ori de câte ori ai ocazia și vei respinge orice învățătură care nu este compatibilă cu acesta.
Mulți te vor numi sectant, eretic sau nebun, te vor blama și, uneori, te vor persecuta. Așa cum martirii și mărturisitorii au suferit pentru Adevăr, tot astfel și tu vei ajunge să suferi pentru mărturisire, riscându-ți viața, bunurile și onoarea lumească. Chiar și atunci, trebuie să te socotești fericit și să primești totul cu bucurie și încredere. Fii îngăduitor cu cei care te prigonesc, amintindu-ți că și tu ai fost odinioară ca ei înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este viața creștină adevărată: să faci pentru alții ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine. „Nu suntem făcuți numai pentru noi înșine, ci suntem făcuți pentru binele tuturor semenilor noștri”, ne învață Sfântul Grigorie de Nazianz, arătând că viața creștină nu se trăiește în izolare, ci în dăruire. Aceeași învățătură este întărită, în mod practic și de Sfântul Moise cel Negru, cunoscut și sub numele de Moise cel Puternic, care spune încă din secolul al IV-lea: „Dacă faptele unui om nu sunt în armonie cu rugăciunea lui, el lucrează în zadar. Nu mai trebuie să facem lucrurile împotriva cărora ne rugăm.”
Viața creștinului reprezintă o continuă pocăință. De aceea, pentru a ne pregăti de post așa cum se cuvine și pentru ca nici noi să nu postim ca fariseul, cu îngâmfare și laudă, Biserica a suspendat total postul de miercuri și vineri în prima săptămână a Triodului. Sfântul Nicolae Velimirovici ne avertizează, la rândul său: să nu ne lăsăm înșelați crezând că strădaniile noastre ne aduc mântuirea. Să nu ne închipuim că, prin propria noastră silință, putem ajunge înaintea Dumnezeului Celui Viu. Fără voia lui Dumnezeu, niciun muritor nu poate sta înaintea feței Sale. Însuși Domnul spune: „Așa și voi, când veți face toate cele ce vi s-au poruncit, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem” (Luca 17, 10). Și tot El spune: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va trage Tatăl” (Ioan 6, 44) și „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5). Apostolul Pavel întărește acest adevăr atunci când spune: „Prin har sunteți mântuiți” (Efeseni 2, 5). Oare aceasta înseamnă că toate ostenelile noastre sunt în zadar? Că trebuie să ne lăsăm mâinile încrucișate și să așteptăm pasiv lucrarea lui Dumnezeu? Nicidecum. Prorocul Isaia spune: „Toată dreptatea noastră este ca o cârpă lepădată” (Isaia 64, 5), dar Domnul ne avertizează și prin pilda talanților, unde sluga care nu a lucrat a fost numită „rea și leneșă” (Matei 25, 26). De aceea, trebuie să fim chibzuiți: să ne ostenim să împlinim poruncile limpezi ale Domnului, știind că noi ne silim, iar Dumnezeu este Cel care binecuvântează și face să crească. După cum spune Apostolul Pavel: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească” (I Corinteni 3, 6–7). Totul este, în cele din urmă, în mâna lui Dumnezeu: în puterea, înțelepciunea și mila Lui. Dar datoria noastră rămâne aceea de a sădi și de a uda, fără a ne abate de la această chemare.
Această realitate vie a Bisericii o vedem și în cuvintele Sfântului Lucian, care le-a spus ucenicilor săi: „Stați împrejurul meu și să vă faceți biserică, căci mai bine primită îi va fi lui Dumnezeu biserica cea vie decât cea de lemne sau de pietre.” Apoi le-a spus: „Să săvârșim Sfânta Liturghie și să ne împărtășim cu dumnezeieștile Taine.” Când ucenicii au întrebat unde să pună mâinile pentru săvârșirea Sfintelor Taine, el a răspuns, zăcând legat pe cioburi: „Pe pieptul meu să o puneți, căci va fi altar viu al Dumnezeului celui viu.” Și astfel, dumnezeiasca Liturghie s-a săvârșit în temniță, pe pieptul sfântului, după rânduială, cu toate rugăciunile cuvenite, iar toți s-au împărtășit cu Sfintele și dumnezeieștile Taine.
Sfânta Liturghie nu este o succesiune de momente din care alegem doar ceea ce ni se pare folositor, ci o lucrare unitară în care Dumnezeu Însuși ne slujește prin Evanghelie și Euharistie. A rămâne până la final nu este un gest formal, ci mărturia că nu ne raportăm la Dumnezeu în mod utilitar, ci rămânem în comuniune cu El, primind tot ceea ce El voiește să ne dăruiască.
Nu poți trăi o viață creștină autentică dacă te rupi de Noul Testament, de predicarea Evangheliei și de Euharistie, deoarece în Liturghie se face prezentă și lucrătoare neîncetat făgăduința Domnului nostru Iisus Hristos.
Slujitorii care îngreunează Liturghia prin tot felul de practici omenești, adăugate peste Cuvântul lui Dumnezeu, se fac vinovați de o gravă rătăcire, deoarece mută atenția de la lucrarea lui Hristos, săvârșită prin Duhul Sfânt, către invenții omenești.
Biserica este chemată să păstreze Liturghia curată și fidelă Evangheliei, pentru ca slava să fie a lui Dumnezeu, iar mângâierea să fie a credincioșilor.
✒️ Protos. Prof. Vintilă Rafael – Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” – Rectorat, Pitești
📣 Proiect cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic Argeșeanul, prin Sectorul Cultural și Comunicații Media și Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul – ARHIEPISCOPIA ARGEȘULUI ȘI MUSCELULUI.
