Se știe că popoarele ca State, pot fi considerate ca oameni singuratici, care în starea lor naturală (primitivă, adică în neatârnare de legi exterioare) se vatămă chiar și numai prin vecinătatea lor, și dintre care fiecare pentru siguranța lui, poate și trebuie să ceară celuilalt, să intre cu dânsul într-o constituție, asemănătoare celor civile prin care se poate asigura fiecăruia dreptul său.
Aceasta ar fi o uniune de popoare (Kant a prezis Uniunea Europeană), dar care în același timp n-ar trebui să fie un Stat de popoare. Ca un popor, deja format într-un Stat să spună: „Să nu mai fie între noi niciun război, căci noi vrem să ne constituim într-un Stat, să ne instituim nouă înșine o putere supremă legiuitoare, ocârmuitoare și judecătorească, ce avea să rezolve în chip pașnic neînțelegerile dintre noi” – aceasta se poate înțelege. Cu totul anapoda se procedează, uneori pe întinsul Pământului, când unele State nu au răbdare să rezolve, cu multă răbdare și înțelepciune conflictul care distruge bunuri materiale și mai ales vieți omenești, cu deosebire!
Se cunoaște în istorie soarta unor State, care din motive diferite se prăpădesc între dânsele și astfel își duc pacea eternă în mormântul larg care acoperă toate atrocitățile silniciei dimpreună cu pricinuitorii lor. Pentru State, în raporturile între ele, după rațiune poate să existe un altfel de a ieși din starea fără lege, care nu cunoaște decât războiul, ci numai așa ca ele, întocmai ca singuraticii, oamenii să renunțe la libertatea lor sălbatică (fără lege), să se acomodeze cu legile publice de constrângere, și să formeze astfel un Stat de popoare (civitas gentium), care în cele din urmă ar cuprinde toate popoarele de pe pământ (într-o Ordine Mondială).
Această Nouă Ordine Mondială, la care trebuie să gândească și să lucreze toți liderii popoarelor lumii, va fi negreșit, Noua Ordine Mondială într-o pace eternă!
Calinic Argeșeanul
