Gânditoarea Mary Warnock (1924-2019) mărturisește că femeile din vremea ei nu aveau considerație ca bărbații și că ar putea gândi în mod filosofic, și că a avut bucuria ca prima carte, care a fost citită din aria filosofiei, să fie scrisă de o femeie.
Cercetătoarea Gulzaar Barn notează că viața lui Warnock la Oxford părea amețitor de strălucitoare și demnă de invidiat. Cu o bursă în filologie clasică și filosofie, se concentrează pe istorie și literatură, istorie și filosofie greacă, precum și latina antică.
De asemenea, se spune, și pe drept cuvânt, că filosofia de la Oxford, când Warnock preda acolo, era pe culmile succesului, iar programul de master îi atrăgea pe licențiații din întreaga lume.
De subliniat este faptul că Warnock a avut prilejul să o cunoască și pe Margaret Thatcher, cu care s-a întâlnit de câteva ori, iar în cartea ei de memorii vorbește de thatcherism și deplânge desființarea învățământului superior prin reducerea subvențiilor universitare și prin noua sarcină impusă universităților de a satisface cerințele industriei.
Warnock afirmă că moștenirea cea mai răspândită a lui Thatcher a fost ideea năstrușnică, adică: „Ideea că nimic nu contează, în afară de oprirea risipirii banilor și că nu există nicio valoare mai importantă decât cea a economisirii pentru a prospera”. Pe lângă faptul că au crezut în acest lucru, în raporturile lor cu statul, indivizii au început să adopte această valoare pentru ei înșiși. Warnock se consideră promotoarea disciplinei „bioeticii” văzută ca verigă intermediară vitală între politică, opinia publică și biomedicina.
Dar și mai mult, Warnock descrie greutățile pe care le-a presupus întocmirea raportului final al Comitetului de Investigare a Fertilității in Vitro și a Embriologiei. Este remarcabil faptul că Warnock a promovat ideea privind educația copiilor și tinerilor cu handicap, care au pus bazele reformei în domeniul educației speciale și a subliniat valoarea educației pentru toți, considerând-o „un drum pe care trebuie să meargă fiecare copil, pentru binele comun, spre care trebuie să tindă educația integrală”.
Calinic Argeșeanul
