Originile totalitarismului (1951) este una din cele mai cunoscute cărți de politică a lui Hannah Arendt (1906-1975), carte greu de găsit în America de Nord, în librăriile existente, în noiembrie 2016. Cartea cuprinde un tratat important despre antisemitism, imperialism și totalitarism, stocul epuizându-se peste tot în SUA, mai ales după alegerea președintelui Donald Trump, după cum scrie Rebecca Buxton.
Gânditoarea Arendt scrie despre guvernarea totalitară a naziștilor din Germania și vorbește de anumite grupuri de oameni, uitați de politicieni, ea scriind, astfel: „În mod potențial, ei există în orice țară și alcătuiesc majoritatea acelor mase mari de oameni cu vederi neutre, indiferenți din punct de vedere politic, care nu intră niciodată în vreun partid și nu votează decât rareori”, deci, ar fi putut scrie cu ușurință și în zilele noastre, după cum se vede.
Mama lui Hannah, în jurnalul ei, vorbește despre copilul „luminos, dornic de învățătură”, fiind singurul prunc a unei familii germano-evreiești din Hanovra Germaniei. Citea orice îi cădea în mână! Și din dragostea pentru lectură, s-a născut o mare afecțiune pentru filosofie. Ea spunea: „Întotdeauna am știut că o să studiez filosofia. Îl citeam pe Kant. Vă puteți întreba de ce-l citeam pe Kant. Pentru mine problema se punea fie să studiez filosofie, fie să mă înec”. Dar se știe că a studiat filosofia cu specializarea dublă în Teologie și greaca veche, la Universitatea din Berlin, după care s-a mutat la Marburg, unde l-a avut ca profesor pe faimosul Martin Heidegger, cu care a avut o legătură romantică, și care a aderat la Partidul Nazist, fapt care a dus la întreruperea legăturilor. A plecat în Franța, salvată de o organizație sionistă. Cercul ei era format din elita intelectuală a Europei. Când a fost întrebată când s-a implicat în politică și teorie politică, ea a spus exact: 27 februarie 1933, când a avut loc incendierea Reichstagului și arestarea ilegală a evreilor din Germania. A fugit în Portugalia, în 1941, iar în SUA, după aceea.
Ea scria că este o tensiune permanentă între filosofie și politică, și spunea adesea că „unei femei nu-i stă bine când dă ordine”, dar scria despre o „conducere din interior”, adică, totalitarismul acaparează mințile oamenilor și, prin extensie, întreaga societate”. Luptă pentru drepturile celor nedreptățiți, mai ales a refugiaților.
Deși nu s-a considerat o gânditoare în domeniul filosofiei, poate fi considerată o teoreticiană în domeniul teoriei filosofice și politice.
Calinic Argeșeanul
