Când eram elev la Seminar în Munții Neamțului, mă bucuram când colegul meu Serghie Vasile îmi aducea cărți peste programa școlară și citeam în concurs: cine citește cărțile cele mai bune!
Așa am citit: Suferințele tânărului Werther de Goethe și Prinț și cerșetor de Mark Twain (1835-1910), scriitor american de mare complexitate.
Opera lui este bogat nuanțată și filosofică și, după cum am observat, parcă anume îmi ieșeau cărțile în cale, eu, doar dorind să citesc, că Îngerul Domnului mi le aducea.
Filosofia m-a pândit din toate colțurile vieții. Așa se face că „meteahna” din adolescență m-a urmărit până la adânci „tinereți”, scriind (prezentând – mai corect!) un Catehism filosofic! Mark Twain m-a bucurat prin umorul sau butadele sale sănătoase.
Iată unele dintre ele:
– Omul a fost creat în ultima zi a creației, când Dumnezeu era deja obosit.
– Există trei modalități infailibile de a face bucurie unui scriitor: iată-le aranjate în ordine crescătoare:
– Să spui că ai citit una din cărțile sale;
– Să-i spui că ai citit toate cărțile sale!
– Să-l rogi să-ți dea să citești manuscrisul viitoarei sale cărți!
Asta înseamnă să fii mincinos ordinar (uneori) sau diplomat de zile mari, iar bietul scriitoraș – naiv cât încape în sine, te crede ca pe un om adevărat! Este vorba de minciună!
Iată cele trei tipuri de minciună:
– Minciuna „originală”, de bază;
– Minciuna obraznică;
– Statistica.
Știa ceva americanul hâtru din mijlocul puterii pământești. Și ultima pe azi:
– Un zgomot nu dovedește nimic! Uneori, găina care a făcut un ou, cotcodăcește atât de tare, de parcă ar fi făcut o Planetă întreagă!
Spun și eu: chiar a făcut o planetă întreagă – oul care poartă viață în sine!
Mark Twain era la jumătatea drumului!
Calinic Argeșeanul
