Dintre cărțile de literatură universală am avut bucuria să citesc și capodopera scriitoricească: Război și pace de Lev Nicolaevici Tolstoi, scriitor și filosof rus (1828-1910). S-a născut în Iasnaia Poliana, Gubernia Tula. A părăsit Universitatea din Kazan la 23 de ani, plecând în război în Cecenia și Daghistan. Începe scrisul său cu trilogia: Copilăria, Adolescența, Tinerețea. Luptător în Caucaz, Crimeea, Sevastopol, apoi a plecat la Sankt-Petersburg, unde publică în Contemporanul: Povestiri din Sevastopol, făcându-și debutul ca scriitor de strălucit talent.
A călătorit prin Europa, și întorcându-se a deschis o școală pentru copiii din sat, cu sistem propriu de pedagogie. Între anii1863-1869 a scris capodopera Război și pace, iar între anii 1873-1877, Anna Karenina. În cartea Spovedania arată în ce constă credința sa. Are și studii filosofico-religioase. Publică drama: Puterea întunericului și comedia Roadele instrucțiunii. În anul 1899 apare romanul Învierea. Continuă cu povestiri: Părintele Serghie; După bal; Moartea lui Ivan Ilici și drama Cadavrul viu. În final a fost un răzvrătit, negând toate instituțiile de stat, a negat știința, Arta, Justiția, Căsătoria, Civilizația, iar ideile etice ale Creștinismului sunt tălmăcite într-o cheie umanistă.
În anul 1901, Sinodul a exclus pe Tolstoi, oficial, din Biserică, având o rezonanță uriașă în societate, fiind vestit în întreaga lume. La 28 octombrie 1910 a părăsit în taină familia și a plecat cu trenul, dar îmbolnăvindu-se, a coborât în gara Astapovo, în direcția Reazani-Ural, petrecând ultimele șapte zile din viață, fiind înmormântat unde s-a născut.
Să citim, câteva, din meditațiile sale:
– Cel mai mult vorbește cel care nu are nimic de spus!
– Când este vorba de șiretlicuri, prostul îl duce de nas pe cel deștept.
– Toți oamenii din lume au aceleași drepturi de a se folosi de bunurile naturale ale lumii și drepturi egale în a se respecta unii pe alții!
– Mersul omenirii către bine nu e realizat de călăi, ci de martiri! Calitatea principală în orice artă este simțul măsurii!
– Întotdeauna ni se pare că suntem iubiți pentru că suntem buni. Și nu ne dăm seama că suntem iubiți fiindcă buni sunt aceia care ne iubesc! Binele pe care îl faci din inimă, ți-l faci întotdeauna ție!
– Trebuie să te căsătorești așa precum murim, adică doar atunci când altfel nu mai e posibil!
– A iubi înseamnă să trăiești viața aceluia pe care-l iubești!
– Este greșit să crezi că a ști multe este o calitate. Importantă nu este cantitatea, ci calitatea cunoștințelor. Feriți-vă de gândul că aveți niște virtuți pe care nu le mai are nimeni!
– Nu există măreție acolo unde nu este nici simplitate, nici bunătate și nici adevăr!
– Pentru a crede în bine, trebuie să începem să-l facem!
Calinic Argeșeanul
