Carus Titus Lucretius (99-55 î. Hr.), filosof și poet antic roman, în poemul său filosofic „Despre natura lucrurilor”, scris în formă de epopee didactică, arată învățătura filosofului grec Epicur, adică fizica acestuia, unicul monument de gândire materialistă a antichității, care s-a păstrat până azi integral.
Sunt șase cărți, în care prezintă teoria atomistă despre apariția lumii și respinge pe Domnul Dumnezeu în mersul acesteia. Apoi scrie teoria despre suflet, despre legătura acestuia cu trupul; teoria despre om și despre percepțiile senzoriale ca fundament al cunoașterii; teoria evoluției speciei umane și, mai ales, despre originea limbii.
Lucretius susține că folosirea focului și apariția familiei, au constituit primii pași de la starea primitivă „sălbatică” la formarea comunității și a culturii, acest lucru a înlesnit folosirea rostirii inteligibile. După cum se consemnează, materialiștii secolelor XVII și XVIII au preluat ideile atomiste, iar cel mai activ propagator al ideilor lui Lucretius a fost filosoful francez Pierre Gassendi!
Iată cum gândea Carus Titus Lucretius:
– Domnul Dumnezeu a fost cel care a descoperit pentru prima dată temeiul rațional al vieții, adică Izvorul Vieții!
– Odată cu creșterea trupului se dezvoltă și însușirile sufletești.
– Tot ce e creatură e nimic în comparație cu Universul!
– Spiritul e puternic din pricina bucuriei!
– Sufletul se poate vindeca la fel ca și trupul!
– Dacă scuipatul omului îl atinge pe șarpe, acesta din urmă moare! Știința mea: să trăiesc și să fiu sănătos!
– Trebuie să spulberi grozăviile și negura din suflet!
– Speța umană e însetată de orice bârfă!
– O idee nouă o înlătură pe cea veche.
– Nu există nimic la care să nu fi îndrăznit imaginația omului!
– Sursa desfătărilor emană ceva amar după producerea lor. Parcă simțim că ne-am autodetronat!
Să iubim viața curată și sfințenia vieții noastre!
Calinic Argeșeanul
