Și acum, o bucurie mai acătării! Anaharsis (638-559 î. Hr.) a fost un mare înțelept scit, de care pomenește și Sfântul Apostol Pavel, din Balcani, pe vremea lui Solon, dimpreună cu prietenul său Taxoricom. Acestui Anaharsis i se atribuie câteva descoperiri, cum ar fi: inventarea roții olarului, a ancorei și…auziți, a jocului de table. Cum se vede: una pe uscat; una, pe mare și alta la purtător. Mai mult nu se știe, decât cele rămase ale spiritului, înțelepciunea rămasă concretizată în cugetările sale, pe care le veți citi:
– Omul rău se aseamănă cu cărbunele, dacă nu te arde, te murdărește.
– Mai bine să ai un singur prieten de preț, decât mulți și lipsiți de valoare! Aoleu, vecine dragă, vecine!
– Care corăbii sunt cele mai sigure?, a fost întrebat Anaharsis. El a răspuns: Cele trase la mal!
– Fiind întrebat cum să nu devii bețiv, el răspunse: Să-ți imaginezi un bețiv în toată urâțenia lui!
– La întrebarea, care sunt mai mulți, cei vii sau cei morți, el răspunse cu o întrebare: Dar pe cei care înoată unde să-i socotesc?
– La întrebarea, ce are omul bun și rău în același timp, Anaharsis a răspuns: Limba!
– Primul pahar ține de sete, al doilea aduce bucurie, al treilea desfătare, iar al patrulea, nebunie!
– Piața este un loc special unde oamenii se pot înșela și fura unii pe alții!
– Uimitor, cum la începutul ospățului se bea din pahare mici, apoi, cu burta plină, din pahare mari!
– Aflând că grosimea scândurilor din care se face o corabie e de patru degete, Anaharsis a spus că marinarii navighează la patru degete de moarte!
Parcă-l văd pe Anaharsis cât de viu este și cât umor are! Noi, dacii din vechime și de azi, suntem din neamul lui Anaharsis!
Calinic Argeșeanul
