Așadar, cum am spus în tableta penultima despre existența Domnului Dumnezeu, să încheiem acest parcurs, cu același mare mărturisitor al existenței Domnului Dumnezeu, vestitul savant francez: Louis Pasteur (1822-1895): „Mă întreb, în numele cărei descoperiri noi, filosofice sau științifice, se pot smulge din sufletul omenesc aceste înalte preocupări. Ele îmi par de esență veșnică pentru că taina care învăluiește Universul și a cărui manifestare sunt ele, este ea însăși veșnică prin firea sa.
Se povestește că vestitul fizician englez Faraday, în lecțiunile pe care le făcea la Institutul Regal din Londra, nu a pronunțat niciodată numele Domnului Dumnezeu, deși era profund religios. Într-o zi, abătându-se de la această regulă, îi scăpă numele Domnului Dumnezeu, și deodată se manifestă în mulțimea ascultătorilor o mișcare de aprobare plină de simpatie. Faraday, savantul, dându-și seama, întrerupe lecția sa prin aceste cuvinte memorabile: „V-am făcut o surpriză pronunțând numele Domnului Dumnezeu! Dacă până acum nu mi s-a întâmplat acest lucru, este pentru că eu sunt în lecțiile mele, un reprezentant al științei experimentale. Dar cunoașterea și respectul pentru Domnul Dumnezeu, pătrund în mintea mea prin căi tot așa de sigure ca acelea care ne conduc la adevărurile de ordin fizic” (Discours de reception a l`Academie francaise, le 27 Avril, 1882, p. 17).
Când avem eclipse în domeniul Credinței, să ne uităm atenți în oglindă, ca să vedem ce minunat ne-a întrupat Domnul Dumnezeu!
Să îndrăznim! Să nu ne fie teamă să mărturisim pe Domnul Dumnezeu!
