Dar fizicienii și chimiștii, ce spun despre credința și evlavia lor, care producea bucurie în sufletele lor? Spre exemplu, fizicianul și chimistul englez, Faraday (1791-1867), s-a exprimat că el „avea o credință nezdruncinată și o devoțiune absolută față de tot ceea ce noi recunoaștem că formează miezul creștinismului”.
„A te îndoi de adevărurile Dumnezeiești însemnează a lăsa viața pe seama întâmplării; a crede în ele însemnează a da vieții tale greutatea care o face să-și păstreze totdeauna echilibrul.” Acestea erau convingerile și norma de viață ale lui Faraday.
Sunt importante precizările savantului J. B. Dumas, chimist francez, membru al Academiei Franceze și al Academiei de Știință (1800-1884), care își punea întrebări, ca să audă și alții: „..Ce diferență este între omul învățat și omul neștiutor?…Neștiutorul va crede ușor că el știe toate. Învățatul mărturisește că el nu știe nimic. Neștiutorul nu va șovăi să tăgăduiască totul. Omul învățat are dreptul și curajul să creadă totul…Nu, viața nu începe și nu se sfârșește pe pământ!”
Nu se poate evita ceea ce citim din scrierile fizicianului L. Agassiz: „Numai mijlocirea unei Inteligențe Supreme, care lucrează totdeauna după același plan, poate să dea socoteală de toate fenomenele…Universul întreg poate să fie socotit ca o școală în care omul învață să cunoască…legăturile sale…cu cauza primă a tot ceea ce există. Filosoful, care a pătruns tainele naturii, se cade să cunoască înrudirea plină de slavă cu Făcătorul lumii, Domnul și Dumnezeul nostru” (De l`expece et de la clasification en zoologie (traducere franceză).
Și acum, mărturia vestitului fizician austriac, Baumgartner: „…Să ne ferim totuși a crede că științele naturale duc în mod fatal la materialism…Studiul științelor naturale, făcute cu înțelepciune și conștiincios, constituie, într-adevăr, cea mai bună și cea mai puternică ocrotire împotriva oricărui fel de greșeli și, mai mult decât oricare altă ramură a științelor omenești, ne face să nu recunoaștem în nemărginirea naturii decât un măreț templu al atotputernicului Dumnezeu” (Abbe Moigro, Splendeurs de la foi, ed. 1888, t. III, p. 1453).
Marii fizicieni ai lumii, celebri oameni de știință, ne-au lăsat dovezi clare despre existența Domnului Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
