Din capul locului, pentru orice minte, cât de cât luminată, putem sublinia un adevăr etern: că niciodată și nicicând, în Universul văzut și nevăzut, nu a apărut ceva din întâmplare, și mai ales când avem în vedere perspectivele extraordinare!
Se înțelege că este vorba de minți conduse de rațiune, cultură și bună cuviință! Deci, întâmplarea nu a făcut niciodată nimic, nici extraordinar nici ordinar! N-a făcut niciodată, nici măcar aripa unei musculițe! Cum ar fi putut face lumea, din care și noi facem parte, din milostivirea Domnului Dumnezeu?
Și să mai știm: cuvântul întâmplare, nu exprimă: „absența unei cauze”. Treci pe stradă: o țiglă cade de pe acoperiș și te lovește. Este din întâmplare? Și totuși există o cauză: vântul, greutatea pământului sau este altă cauză care a făcut țigla să cadă. Nimic nu se face fără o cauză. Lucrurile cele mai de necrezut, cele mai neprevăzute, au o cauză. Chiar când lumea s-ar înfățișa ca o operă la întâmplare, ar trebui să spunem: există o cauză, și din cauză în cauză, să ne urcăm până la prima treaptă, până la Domnul Dumnezeu, mereu Domnul Dumnezeu!
Să ne punem mereu întrebarea: Ce se produce la întâmplare sau ce s-a produs și se va produce de la sine, în viitorul viitorului? Ceea ce n-a fost prevăzut, ceea ce este fără rânduială, lucrurile pe care n-am contat niciodată, în viața noastră, dar, tocmai ordinea lumii este tot ce poate fi mai lămurit prevăzut, fiecare din amănuntele ce o compun fiind în legătură cu un scop bine hotărât. E tot ce poate fi mai în ordine, mai statornic, mai stabil. Această ordine se menține neschimbată, în frumusețea sa, de mii de ani și cu toate nenumăratele pricini de tulburări și de distrugeri, totdeauna posibile!
Așadar, nu există întâmplare în sensul rostirii noastre profane!
Totul este în grija Domnului Dumnezeu, Căruia Îi mulțumim!
Calinic Argeșeanul
