Iată ce mai citim în Curierul de Iași, IX, nr. 136, 15 decembrie 1876, p. 3 (Noutăți), Mihai Eminescu fiind și un ecumenist practicant: „Excelența sa dr. Ioan Vancea părintele Mitropolit din Blaj de curând a dat o dovadă nouă de generosul său zel filantropic. Anume, la 21 c. a făcut la Consistoriul din Blaj o fundațiune în sumă de 32.000 florini, cu următoarea dispozițiune:
– A treia parte din interese să se întrebuințeze pentru îmbunătățirea lefei profesorilor mai rău dotați, dându-se fiecăruia câte un ajutor de 50 fl;
– A treia parte pentru ajutorarea preoților mai săraci, fiecăruia câte 50 fl, și a treia parte se adaugă capitalului.
Aducem omagiile noastre Înalt Preasfinției Sale pentru acest act filantropic național și-i dorim să se poată bucura mulți ani de roadele darurilor sale.
„Familia” din care estragem această notiță, serbează acest fapt nobil prin publicarea portretului Excelenței Sale în numărul din urmă!”
După cum se vede, neodihnitul Eminescu, precum vulturii Carpaților, veghea și observa tot mersul social-politic și religios al Bisericii și al poporului român dreptcredincios din moși-strămoși.
De remarcat este faptul că Mihai Eminescu era cuprins, chiar în adâncul ființei sale de un ecumenism sănătos și clar exprimat în scrisul său, care poate fi considerat ca o literă de evanghelie poporană, de înțeles pentru fiecare cititor cinstit cu sine însuși și, desigur, și cu cititorii iubitori de cultură și știință duhovnicească, socială și politicească.
Genialitatea sa unică se poate observa și citi în tot ce a scris, ca poezie, proză, teatru, dramaturgie, sonete, cugetări, istorisiri vii și bine documentate.
Avem în sânul poporului român un sfânt al tuturor veacurilor ce se topesc în Univers!
Calinic Argeșeanul
