În ziarul „Curierul de Iași”, IX, nr. 112, 10 octombrie 1876, p. 3, Mihai Eminescu abordează teme diverse, acum arătând „Tâlcuire bisericească a obiceiurilor de la Țară”, mod unic de observare sensibilă așezată cu știință, la numai 26 de ani, când unii pendulează întru găsirea rapidă a fericirii pământești fără efort intelectual și de angajare fermă, cu plugul în brazdă adâncă.
Iată ce scrie Eminescu și pentru cei care-și omoară timpul cel prețios: „Într-o veche „Învățătură părinților duhovnici”, al cărei an lipsește, găsim la capăt o ciudată tâlcuire a obiceiurilor pământului. Istoricii noștri vor găsi că aceste tâlcuiri clerice sunt de o origine tot atât de grea de constatat ca și obiceiurile însele, dar, fiind atât de curioase, le așezăm aicea precum le găsim și în limba, nu fără farmec, a originalului.
- Dumnezeii limbelor elinești erau foarte mulți, dintre carii unul anume Perun, carele se numea al locului, că și în mâna lui ținea o piatră scumpă ce după feliul ei lumina ca jeraticul. Încă și foc de-a pururea ardea înaintea lui. Iară închinătorii lui făcea focuri și se petrecea preste dânsele, închipuind cumcă s-ar da singuri pe sine jertfă acelui idol – Perun. Aceleași închipuiri fac și unii din creștini până în ziua de astăzi, adecă focuri în bălii în ziua de joi mari și se petrec peste dânsele; însă neștiind ei ce închipuiesc.
- Al doilea idol era, ce-i zicea Ladco. Pre acesta îl avea Dumnezeul veseliilor și al bunei norociri. Acestuia aduceau jertfe cei ce avea a face nunți și veselii, părându-li-se că cu agiutorul lui Lad (k) o își vor câștiga veselie frumoasă și viață cu dragoste. Aseminea și aceasta o cântă creștinii pe la nunți.
- Mai jertfea unei dintr-acei închinători de idoli și apelor, adică bălților și izvoarelor. Deci unde era apa aproape ci se aduna odată într-un an și se arunca unii pe alții în apă. Iar unde era departe își turna apă pre dânșii unii altora. Aceasta și acum și la unii din creștini vedem făcându-se, adecă a doua zi după Paști, numindu-se trasul în vale, dintru care „tras în vale” prin îndemânarea diavolului se fac multe sfezi, gâlcevi și bătăi!”
Cu acest prilej aflăm și noi ce se mai întâmpla în secolul al XIX-lea, Mihai Eminescu, arătându-ne cele nearătate până acum!
Calinic Argeșeanul
