Ș-acum Darea de Seamă despre care a fost vorba: „Dar înainte de a face istoricul serbării și a solemnităților ei, credem de interesul publicului ce n-a avut norocirea să călătorească la Mănăstirea Putna a-i face încâtva cunoscută poziția topografică a acestui locaș sfânt, mândră și duioasă suvenire a timpului îndepărtat. Tot aci va fi locul nimerit pentru descrierea acelor podoabe și pregătiri artificiale pe care Comitetul aranjatoriu le-a făptuit pentru trebuințele oaspeților și spre mărirea sărbătoarei!
Când pleci de la Hadikfalva cătră Putna, pe un drum a căruia împrejurime, dotată de natură și de oameni cu cele mai bogate daruri, cu cele mai frumoase podoabe, îți răpește vederile și-ți dezmiardă sufletul: zicem, când pleci spre Putna, zărești în depărtare înălțându-se către Cer falnicile coame și spete a Munților Carpați. Pe de o parte ți-ar plăcea să ajungi cât de curând la țelul călătoriei, pe de altă parte ai dori să treci perpetuu printre aceste holde înflorite, prin aceste dumbrăvi răcoroase, unde ochii nu se satură de privirea impozantelor aleie de plopi, și-a mănoaselor țarini din Bucovina cea drăgălașă! După o călătorie de 4-5 ore, în fine, regiunea vegetațiunei bogate dispare, poalele munților se arată, un vânt rece te aburește, o tăcere sfântă te împresoară, și puțin câte puțin te trezești adâncindu-te în creierul munților. Aici, la capătul satului, pe genunchii unei grupe de munți acoperiți cu brazi seculari, se ridică mănăstirea cu turnurile ei măiestoase. De toate părțile împresurată cu munți sfâșieți de crăpături și văi adânci și înguste, în apropierea unor mici plaiuri de verdeață încântătoare, cu drept cuvânt a fost aleasă de lăcașul etern a celui ce n-a avut răgaz să se odihnească toată viața sa cum se cuvine!”
După cum vedeți, Mihai Eminescu descrie așa de limpede și precis, cum se poate ajunge la Mănăstirea Putna. Dacă ești puțin ager, aproape că nimerești cu ochii închiși!
Calinic Argeșeanul
