Știți când este în primejdie de moarte omul?!? Nu vă speriați! Începutul se „începe” de la neputința de a te mai hrăni; pur și simplu nu mai ai bucuria gustărilor normale. Organismul nu mai răspunde la comenzile creierului. Mai mult și mai grav, nu mai poți înghiți niciun fel de aliment, oricare ar fi el de sănătos și gustos. Încet-încet, și pas cu pas, ne apropiem de iminentul sfârșit! Mai ales că orice tratament ne administrăm, nu mai este eficient și, de la sine înțeles, trebuie să ne acceptăm „soarta”.
Am cunoscut, recent, un mare fost ministru care s-a stins în modul acesta. M-a uimit resemnarea lui, absolut inedită! Atitudine de Sfânt Părinte! Copleșitor! S-a stins în câteva săptămâni, întru nădejdi mântuitoare. Ce caracter biruitor de inerție!
Fiind elev la Seminarul Teologic din vatra Mănăstirii Neamț, auzeam, cum anumiți călugări vorbeau despre viața Patriarhului Nicodim, în ultimii ani ai vieții sale.
Se mirau și admirau felul răbdător de a fi al prelatului octogenar, care era atent îngrijit, dar cu regimul alimentar era categoric: nu gusta nimic decât iaurt (chișleagul binefăcător, ecologic) bio, cum s-ar numi în termeni moderni. Consuma doar astfel de aliment, după ce se împărtășea cu Sfintele Taine în fiecare zi! Toate sunt cu optimism, chiar până în ultima zi de viețuire pe întinsul și frumusețea lumii văzute!
Ne stăruie în minte rostirea Patriarhului nostru, plin de umor, Daniel, când, într-o zi de Sfintele Paști, recomanda consumul ouălor roșii de Paști, care sunt bio și adio, dacă mănânci prea multe într-o zi!
Iată că mă apropii și eu de Ușile Paradisului, că am trecut de 80 de ani și, încet-încet, fac exerciții de a mă obișnui cu plecarea cea din urmă, dar cu dorul mărturisit de a fi îngăduit de Domnul Dumnezeu să rămân în Paradisul Argeșului și Muscelului pentru totdeauna! Sunt optimist!
Nu-i așa că mă „invidiați”?
Calinic Argeșeanul
