La români, băutul de alcool este un fel de sport de echipă, în sensul că nu se prea bea de unul singur. Când auzi că cineva bea singur, te apucă amețeala, fără să bei. Adică, se consideră o mare primejdie și se rostește, cu un fel de dispreț: Și ăsta bea singur! Săracul! Ce-o fi pățit?
De la început este bine ca pruncii, atunci când te văd că guști puțin alcool, să aibă posibilitatea de a gusta, doar așa…o picătură, pentru că mai târziu vom avea un bețiv. Să nu ne speriem să dăm o picătură, ca să vadă ce „miracol” este acolo de nu are voie să se apropie, să știe sau să guste. Să nu lăsăm pe cei care ne privesc să înghită în sec. Tatăl meu m-a luat cu el ca să mă învețe cum să mă comport în viață. De sărbători mergeam în ospeție unde se bucura lumea în cânt și voie bună, dar unde se și gustau ceva bucate, udate cu băutură.
Se cânta: Bun îi vinul ghiurghiuliu! Hai lic și iar lic, să bem țuică din ibric! Când ne îndreptam spre casă, tatăl meu mă punea să merg pe „urmele” lui făcute prin zăpadă. Apoi mă punea pe mine să pășesc exact pe urmele făcute, fără nicio greșeală. Mergeam cu grijă mare ca să nu mă arăt că aș fi cumva amețit. Auzeam cum tata se bucura și-mi dădea nota 10, spunând că nu mă voi îmbăta cu alcool în viață. Așa a fost! Nu m-am amețit niciodată de alcool, dar m-am amețit de multe ori de mânie nestăpânită!
Trebuie un consum moderat de alcool și să nu bem singuri că-i mare primejdie, dar nici cu cei cărora le place „pileala”. Abuzul de alcool crește riscul de cancer și se consideră abuz de alcool consumul mai mult de două pahare pe zi sau la cafea: „un păhăruț de lichior” sau de fermecătoarea țuică românească, fiartă cu piper sau cuișoare și scorțișoară, după gustul fiecăruia. Ca să ne revenim, să facem exerciții fizice, adică: mersul pe jos, alergatul, sportul care scade riscul de a ne îmbolnăvi de cancer.
Unii medici recomandă un pahar-două, la masa principală, mai ales de prânz. Și atunci să folosim apa pentru vin în porție egală, cum citim în Sfânta Scriptură, în cartea a doua a Macabeilor, capitolul 15, versetul 40! „Șprițul” nu l-am inventat noi, se folosește de mii de ani și se recomandă în Biblie.
Nu vă smintiți! Serviți cu măsură din bunătățile binecuvântate de către Domnul Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
