De cele mai multe ori, noi ne plângem că pățaniile noastre sunt doar rezultatul tehnico-științific și despre noi nu suflăm un cuvânt că am avea vreo vină. Este mai ușor să acuzăm, iar pe noi să ne salvăm cu orice preț, deși nu prea avem pacea inimii. De aici, ne trezim că starea de suprasolicitare a sistemului nervos ne duce spre o altă prăpastie, la dezvoltarea bolilor trupului.
Dacă analizăm cu atenție parcursul vieții noastre, vom constata fără mare greutate că progresul tehnico-științific cu suprasolicitările informaționale, mai întâi de toate, este precedat de „progresul” căderii generale în diverse păcate. Un păcat mare este creșterea necredinței și mai ales pierderea de către noi a stării duhovnicești.
Anumiți psihiatri presupun că la baza multor tulburări psihice se află lipsa mare de smerenie, izvorând din conflictul de personalitate cu sine și cu cei din apropierea noastră, nevroza fiind o ciocnire între dorință și realitate.
De această stare nu se scapă prea ușor – cu cât este mai puternică această nefericită ciocnire, pe aceeași măsură se înfiripă și boala, așadar, se poate spune că nevroza este o boală a personalității noastre. Chiar dacă ne vine greu să acceptăm, nevrozele sunt denumite – formă cronică a păcatelor (este vorba despre înțelesul patristic al cuvântului ca dispoziție păcătoasă a sufletului). Și totul începe cu gândirea noastră!
Nu în mod întâmplător citim alcătuirea latină „mens sana, in corpore sano”, adică minte sănătoasă în corp sănătos! Gândim curat, nevătămat, fără ambiții și răutăți, păstrăm armonia și pacea sufletului, dar și a trupului, pentru că păcatul afectează și sufletul și trupul, astfel scăzând durata de viață a oamenilor și sănătatea lor intră în declin și slăbește zi de zi.
Înrobirea sufletului de către patimile păcătosului duce la multe și periculoase tulburări ale sufletului, fiind numite boli păcătoase, pentru că Domnul Dumnezeu nu a zidit pe om păcătos, ci doar cu voia liberă, pe care a folosit-o cu ușurință și iresponsabilitate.
Cum aflăm când sufletul este bolnav și trage după el și trupul nostru fragil? Atunci când păcătuim! Remediul îl avem în recunoașterea păcatelor și lepădarea de robia lor nimicitoare. Biserica lui Hristos ne poate ajuta prin Sfintele Taine pe care să le primim ca remedii salvatoare. Am căzut în ispite? Să ne ridicăm prin pocăință și început bun!
Domnul Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu!
Calinic Argeșeanul
