Dacă luăm aminte la ceea ce a scris Sfântul Evanghelist Luca (Faptele Apostolilor 14, 22), că: „Prin multe necazuri se cuvine nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu”, atunci putem înțelege mai bine și anumite scăderi sau alunecări pe topoganul depresiei!
Noi, românii cei neaoși și vârtoși în a rezista furtunilor de orice fel, am învățat din primăvara prunciei noastre anumite proverbe memorabile, cum ar fi, ca un răspuns, la gândurile scrise de Sfântul Luca, precum că vom avea necazuri pentru a intra în dorita Împărăție a lui Dumnezeu; că nu se poate „moșteni” pe gratis și că trebuie să biruim „necazurile” de pe cărările vieții. Așa s-a ajuns la zglobiul proverb că noi ne dorim totul, fără efort și lucru cum ar fi rostirea „pară mălăiață în gura lui nătăfleață”.
N-am ști niciodată câtă suferință s-a consumat în viața bieților oameni, fiind dornici de a le fi asigurată mântuirea, fericirea veșnică, ținta supremă a oricărui suflet însetat și de frumusețea lumii nevăzute. Acest dor permanent, s-a concretizat de-a lungul vremii în ceea ce s-a numit așa de mângâietor: Nostalgia Paradisului!
Această nostalgie, pe unii dintre noi, din păcate, ne-a dus pe un tărâm accidentat al depresiei, stare, care în limba latină vine de la depressio, în traducere însemnând apăsare, o dispoziție sufletească incomodă, însoțită de un fel de astenie, de descurajare, un pesimism cunoscut de fiecare dintre noi, mai ales atunci când noi ne gândim la căderea în păcat a celui dintâi om.
Cei mai mulți dintre noi ne amintim cum celebrul medic Hipocrate scria despre această stare sufletească (psihică) numindu-o melancolie, despre care am mai pomenit. Un caz tipic din Biblia Vechiului Testament, unde găsim un caz de criză depresivă, trebuie să amintim pe Regele Saul, care atunci când veneau nepoftitele stări de nesiguranță, era ajutat de Profetul David care îi cânta psalmii de mângâiere, însoțiți de acordurile Psaltirionului.
Astfel se alungau duhurile întunecate ale depresiei, deci, rugăciunea și muzica, precum și ieșirea în natură, sunt remedii de ușurare a suferințelor.
Să scoatem pe cei cuprinși de stări descurajante (depresii graduale) cu delicatețe și deplină înțelegere în aria vieții active și optimiste!
