După cum ne este cunoscut, termenul Depresie este un cuvânt, o rostire, dar mai ales o stare atât de cunoscută pe toate meridianele și paralele lumii, și încă nu există o statistică grăitoare cam care ar fi cifra exactă și credem că nici nu se poate stabili cu exactitate.
Ar apărea întrebarea firească: De ce nu se poate stabili volumul, ca număr, a celor atinși de starea depresivă? Răspunsul ar veni cu rapiditate: din cauza fluctuațiilor asupra stării sufletești a fiecăruia dintre noi, pentru că putem spune că n-ar exista nicio ființă umană care să nu fie încercată de starea gravă a depresiei.
Dar ce înseamnă această „dihanie” care amenință biata ființă omenească? Potrivit noului Dicționar Universal al Limbii Române, citim o definiție pe care o putem înțelege toți, fără nicio dificultate. Așadar: Depresia este starea sufletească de tristețe și de descurajare profundă și persistentă; deprimare (pag. 356).
Pentru a fi în văzduhul nefericit de depresie este bine să știm, chiar noi înșine, fără a apela la un medic specialist. Cum ne putem cunoaște? Starea depresivă produce o situație incomodă de deprimare, de presiune neuropsihică: în poeziile de iubire, tonalitatea este melancolia, adică o stare depresivă. Am pomenit de starea neagră, întunecată, că duce tot la tristețe, de deprimare, însoțită de dorința de izolare și de reverie, fără o cauză aparentă la prima vedere. Auzim, deseori, că unii sunt cuprinși de gânduri negre, distrugătoare de liniște și de pace.
În văzduhul plin de umor al românului, atunci când se vedea (așa era în satul Cracăul Negru, unde am văzut lumina zilei) că un oarecare ins „stătea” pe gânduri, cu inima frântă și fața tristă, era întâmpinat cu astfel de rostire: „Bre, ce stai pe gânduri, ca baba între scânduri?”
Primul remediu împotriva depresiei este preocuparea de a fi activ și a nu sta în nelucrare! Adică, să luăm aminte la îndemnul biblic: muncește și te roagă lui Dumnezeu! Să fim de folos. „Și unora ca aceștia poruncim și îi rugăm întru Domnul nostru Iisus Hristos, ca în liniște lucrând, să-și mănânce pâinea lor” (II Tesaloniceni 3, 12).
Să ieșim în natură și să fugim de gâlceavă!
Calinic Argeșeanul
