„Opiniunea” publică este un fel de „dinozaur”, care are un rol, de cele mai multe ori, distrugător! Fără să ne dăm seama, toate „provocările” sunt o lucrare diabolică, stare ticăloșită care distrage atenția, dar și distruge pacea bietului om și așa destul de precară!
Asupra noastră se prăvale necruțător „instigatorul” dinlăuntrul nostru! Este un fel de șarpe numit conștiință care nu doarme niciodată…bate mereu la ușa inimii noastre și astfel ne simțim hărțuiți, nemaiavând pacea inimii zbuciumate, dar niciun simț clar al relațiilor umane, cu excepția situației în care ceilalți ne-ar oferi foarte rapid ceva de care avem urgentă nevoie, iar când suntem agitați, îi agităm, desigur, și pe ceilalți din jurul nostru, iar la un moment dat se naște o atmosferă de agitație generalizată, așa cum se vede azi atât de limpede, pe toate meridianele și paralelele mapamondului.
Putem să definim starea de solicitare nebună? Ne întrebăm, la ce ne folosește o „stimă de sine” ce se sprijină, din nefericire, pe ideea că putem suporta agitația provocată de noi înșine, de propria persoană, târâtă prin toate smârcurile unei vieți și așa fragile?
În general noi nu ne arătăm starea de agitație, ci o cocoloșim și o acoperim, afișând o ipostază imperturbabilă și detașată. Majoritatea oamenilor deține ceva ascuns, asemenea unui „instigator” intern, care spune: „Trebuie! Fă asta o dată!” Ne întrebăm: Ne trăim, oare, viața determinată de altcineva? Ne suprasolicităm zadarnic și periculos? „Vrem să câștigăm lupta concurențială prin agitație” (pag. 117). Ne gândim, puțin, că este posibil ca să ne facem nouă înșine rău? Se pune întrebarea: Merită, oare, toate acestea? Se merită să dorim și să visăm la alegeri de tot felul și mai ales cele de „vârf”? Cât consum de energie și câtă umilință pe metru pătrat!?! Cui folosește? Poate așa, nu ne va mai judeca Domnul Dumnezeu!
Cine rabdă până la sfârșit se va mântui!
Calinic Argeșeanul
