Spre marea durere a filosofului Nietzsche, în timpul vieții lui nu s-a putut bucura ca scrisul său să ajungă la publicul larg și chiar el a trebuit să plătească pentru publicarea părții finale a cărții: Așa grăit-a Zarathustra (1883-1885), din fonduri personale.
După moartea sa, în 1900, ideea Supraomului a alimentat retorica nazistă, Hitler fiind un harnic cititor al lucrărilor lui Nietzsche. Ideile lui despre Supraom și în special îndemnul la eradicarea moralității iudeo-creștine care stăpânea întreaga Europă au fost văzute de Hitler drept o validare a propriilor lui scopuri.
Dar în timp ce Nietzsche părea să caute o întoarcere la valorile mai rustice care glorificau viața, ale unei Europe păgâne, Hitler i-a considerat lucrările drept o scuză pentru o violență dezlănțuită și un rău la scară imensă. Toți erudiții sunt de acord că Nietzsche însuși ar fi fost îngrozit de această întorsătură a evenimentelor.
Scriind într-o epocă a unui naționalism extraordinar, a patriotismului în floare și a extinderii coloniale, Nietzsche a fost unul dintre puținii gânditori care au pus la îndoială toate acestea, afirmând că naționalismul este o formă de alienare sau de eșec. El spune în Așa grăit-a Zarathustra: „Numai acolo unde Statul ia sfârșit”, „începe ființa umană care nu este superfluă…”
Conceptul său despre Religie și importanța autoevaluării poate fi regăsit, în special, în activitatea existențialiștilor, care i-au urmat, cum ar fi filosoful francez Jean Paul Sartre.
La fel cu Supraomul lui Nietzsche, Sartre spune că trebuie să ne definim fiecare semnificația propriei existențe.
Tradiția filosofică occidentală este „păruită” fără cruțare de Nietzsche și a avut un impact uriaș asupra filosofiei ca și asupra culturii europene și mondiale, influențând nenumărați artiști și scriitori ai secolului XX (pag. 221).
„Delir filosofic” cu consecințe mondiale! Extremele, totdeauna, distrug pacea omenirii!
Calinic Argeșeanul
