Celebrul filosof Platon, ucenicul filosofului Socrate, a împărțit lumea într-o lume „aparentă”, care ne apare prin intermediul simțurilor, și o lumea „reală”, pe care o putem înțelege cu ajutorul intelectului.
Pentru Platon, lumea pe care o percepem cu simțurile nu este „reală”, deoarece este schimbătoare și supusă degradării. Platon scrie că mai există și o „lume reală”, permanentă și neschimbătoare, la care se poate ajunge cu ajutorul intelectului. Ideea aceasta provine din studiile lui Platon în domeniul matematicii. Forma sau ideea unui triunghi, de exemplu, este eternă și poate fi cuprinsă de intelect, dacă îl ai!
Se știe că un triunghi este o figură bidimensională cu trei laturi, ale cărei unghiuri însumează 180 de grade, și că lucrul acesta va fi întotdeauna adevărat, indiferent dacă cineva se gândește sau nu la el și indiferent cât de multe triunghiuri ar exista pe lume. Pe de altă parte, obiectele triunghiulare care există efectiv în lume (cum ar fi sandwichurile, piramidele și formele triunghiulare desenate pe o tablă) sunt triunghiulare doar prin faptul că reflectă această idee sau formă a triunghiului. Influențate astfel de matematică, Platon a afirmat că intelectul poate dobândi acces la o întreagă lume a formelor ideale, care este permanentă și neschimbătoare, în timp ce simțurile au acces doar în lumea aparențelor. Deci, de exemplu, dacă vrem să știm ce este binele, trebuie să contemplăm intelectual Forma Binelui, pe care diversele exemple din lumea noastră doar o reflectă. Aceastăă idee a avut consecințe ample în ceea ce privește înțelegerea noastră asupra lumii, nu în ultimul rând, deoarece, după cum arată Nietzsche, această modalitate de împărțire a lumii face din „lumea reală” a intelectului locul unde există toate valorile. În opoziție cu lumea intelectului, „lumea aparentă” a simțurilor devine astfel, relativ vorbind, neimportantă (Filosofie – Idei fundamentale, pag. 218-219).
Un cititor avizat ar putea spune, cu un oftat ca să-l audă și Nietzsche, că prea a bătut apa în piuă, și că acest zbuciumat „intelectual” n-ar sta tocmai bine cu intelectul ca să poată înțelege ceea ce a scris filosoful Platon! Prea mare înțelepciunea și intelectul lui Platon, care a rezistat cu succes în bătaia cu „ciocanul” filosofic al lui Nietzsche și nu s-a auzit nici bubuitura de „dinamită”, cum s-a definit cu intelectul lui.
Calinic Argeșeanul
