Skip to main content


Va trebui, pentru cultura generală, să citim dintre lucrările lui Wiliam James: Principles of psychology, 1890; The will to believe (Voința de a crede) 1897; The varieties of religious experience (Varietățile experienței religioase) 1902; Pragmatism, 1907; A meaning of truth (Sensul Adevărului), 1909;  Some empiricism of philosophy (O introducere în filosofie), 1911, Essays in radical empiricism (articole din perioada din urmă a filosofiei empirismului radical) și desigur: Corespondența sa!

 

Așadar, filosofia lui James este un empirism radical, este o filosofie pluralistă, este un pragmatism. Și acum pasaje din lucrarea sa, Pragmatism, editată în 1907 când țăranii din România erau împușcați „pragmatic” în nordul Moldovei (Flămânzi), până la porțile Băniei.

Iată ce este pragmatismul: „În 1878, prin Charles Peirce, acest cuvânt și-a făcut pentru prima dată apariția în filosofie într-un articol intitulat „Cum se pot face ideile noastre clare”, Peirce, după ce a observat că credințele noastre sunt în realitate reguli pentru acțiune, susține că pentru a dezvolta conținutul unei idei, ajunge dacă determinăm conduita pe care ea o poate suscita: semnificația ei pentru noi nu constă în altceva…

Atitudinea pe care o reprezintă pragmatismul este o atitudine binecunoscută de mult, fiindcă este atitudinea empiriștilor. Dar, mi se pare, el o reprezintă într-o formă în același timp mai radicală și care ridică mai puține obiecțiuni decât orice formă luată de empirism până acum.

Pragmatismul întoarce spatele cu fermitate și odată pentru totdeauna unei mulțimi de obișnuințe inveterate, scumpe filosofilor de profesie…

Pragmatismul se leagă strâns de fapte, de realitatea concretă, el studiază adevărul în lucrarea lui însăși pe cazuri particulare pe care le generalizează după aceea. Adevărul pentru el devine un nume generic rezumând ideile de toate felurile, dar de o valoare practică definită, care sunt în lucru în experiență. Pragmatismul lărgește cercetarea care are ca obiect pe Dumnezeu” (pag. 697).

Credinciosul, cult și bine crescut, este un atlet al Pragmatismului religios în viața sa și a obștii comunitare de veacuri!

Calinic Argeșeanul