În orașul Stuttgart din Germania, în anul Domnului 1770, avea să se nască filosoful de mai târziu Hegel (1770-1831). După școlile de început, a studiat Teologia la Tubingen, unde s-a întâlnit și s-a împrietenit cu poetul Holderlin și cu filosoful Schelling, fiind împreună lucrător cu acesta la Universitatea din Jena.
Atunci când trupele lui Napoleon au ocupat orașul, Hegel a reușit să-și salveze opera (lucrarea fundamentală): Fenomenologia Spiritului (1807), ceea ce l-a ridicat pe o poziție dominantă în filosofia germană, devenind și editor de ziar și apoi director de școală, după care a fost numit profesor de filosofie la Heidelberg și apoi la marea Universitate din Berlin. La vârsta de 41 de ani s-a căsătorit cu Marie von Tucher, având trei copii și a murit în anul 1831, în timpul unei epidemii de holeră.
Lucrările majore ale filosofului Hegel au fost: Fenomenologia Spiritului (1807); Știința Logicii (1812-1816); Enciclopedia științelor filosofice.
Hegel era un învățat care ținea bine în mână hățurile științelor filosofice și scria sigur pe sine că: „Filosofia trebuie să înceapă prin a nu face nicio presupunere!” Așa se încerca să se taie pofta de o „pălăvrăgeală”, și că „nu trebuie să presupunem că structurile gândirii și ale conștiinței nu se schimbă niciodată”; și iarăși: „Nu trebuie să presupunem că întreaga realitate este împărțită în gânduri și obiecte ale gândirii, gândurile și obiectele sunt ambele aspecte ale spiritului și că „orice realitate este Spirit, iar spiritul trece prin dezvoltări istorice” și conchide că: „Orice realitate este un proces istoric” (pag. 181).
Hegel, abordează Metafizica și Idealismul, și în dialectica sa, învățând de la filosoful Heraclit (sec VI, î. Hr.), toate lucrurile se transformă în opusul lor.
În anul 1781, Kant publică: Critica rațiunii pure, care arată limitele cunoașterii umane. Hegel filosoful a avut la îndemână și lucrările lui Johann Fichte și Friedrich Schelling, în anul 1790 punându-se bazele școlii idealismului german.
Dialectica lui Hegel a influențat pe Karl Marx care, în 1846, scrie: Ideologia germană, iar în 1943, lucrarea lui Jean Paul Sartre: Ființă și Neant, se bazează pe noțiunea de dialectică a lui Hegel.
Prin anul 1966 am început să-l citesc pe Hegel!
Calinic Argeșeanul
