Credeam că sunt modest, căci eram obişnuit să mă zidesc pe dinlăuntru. Când colo, mă trezesc cu dorinţa de a arăta isprăvile din scurta mea viaţă, aici, pe pământ.
Ce poate fi asta? Am auzit pe cineva, lăudându-se pe sine cu gura până la urechi!
– Lasă, domnule, să spun eu despre mine cine sunt şi ce am făcut în viaţă. Că dacă nu spun eu, cine are obligaţia să o facă? Şi cine o poate face mai bine?
E drept şi aşa. Dar românul, în proverbul lui zice, fără cruţare: „lauda de sine nu miroase a bine”. Aşa este şi abia îngreţoşezi lumea cu poveştile tale de vrednicii şi-ţi iei porţia fără prea multă întârziere.
Pentru cei care nu ştiu şi se bucură de adevăr este necesar să arăt că înainte de 1983, fiind stareţ la Cernica, Patriarhul Iustin mi-a încredinţat Aşezământul Domniţa Bălaşa de la Călineşti – Argeş, pentru a fi gospodărit.
La început m-am opus, dar întrebând, pe ce parte este gospodăria de la Gorgani, că aşa se numea sau la Eforie, mi s-a spus, că pe dreapta. Atunci am spus că accept fără să văd locul.
Când am ajuns şi am văzut, mi-a plăcut poziţia şi m-am gândit la un schit. Se vedea Piteştiul, iar ochiul aluneca domol spre câmpiile întinse până unde cerul se unea cu pământul. Nu mai văzusem aşa spaţiu de câmpie împodobit cu dealuri pe dreapta, cum vii de la Bucureşti.
Lucrurile nu erau simple. Ceea ce m-a bucurat însă mult, a fost ziua când, Maxim Bădoi, administratorul harnic pus la lucru, mi-a spus că a găsit o biserică de lemn veche pe care vecinii doreau să o pună pe foc. Am sărit ca ars, poruncindu-i să-mi arate imediat biserica. Era în paragină. Am înţeles că este ctitoria Domniţei Bălaşa din anul 1744.
Vecinul tot scotea câte o bârnă din biserică, ameninţând că o va pune toată pe foc. Îngrijorat am apelat la Muzeul Judeţean Argeş. Atunci am cunoscut pe Radu Stancu, directorul, pe Grigore Constantinescu şi restauratorul Rizea, oameni dintr-o bucată şi cu probitate ştiinţifică. Ei m-au ajutat să salvăm biserica.
Se pot vedea imagini cum am găsit-o şi imagini cum arată azi, biserica monument istoric fiind declarată Mănăstirea Sfântul Calinic de la Călineşti Argeş. Am incredinţat-o părintelui Iorest, spre grijă duhovnicească şi bună gospodărire.
Iată încă un aşezământ monahal pentru Argeş şi un monument istoric de rugăciune salvat de la dispariţie. Aşa am considerat că a gândit Sfântul Calinic de la Cernica, atunci când mi-a îndreptat paşii spre locurile unde-mi ispăşesc păcatele aproape de treizeci de ani.
Am o bucurie totuşi: creştem împreună!
Calinic Argeșeanul
