Parcă nu-mi vine să mă despart de Gottfried Leibniz, filosof și matematician german, care a lucrat mereu la dezvoltarea sistemului său filosofic unic, el fiind faimos în domeniul matematicii pentru inventarea așa numitului calcul infinitezimal.
În acest sens a apărut un „conflict” între Leibniz și Newton, pretinzând fiecare că descoperirea le aparține.
Ce înseamnă „infinitezimal” (adj. franțuzesc – infinitesimal)? 1. Foarte mic, minuscul, infim. 2. În matematică – despre mărimi variabile, care tind către zero. Calcul infinitezimal – calcul care operează cu mărimi infinitezimale (calcul diferențial; calcul integral), așa cum se găsește explicația în Dicționarul Enciclopedic.
Mă bucur să reamintesc capodoperele gândirii lui Leibniz, tipărite și citite de contemporanii săi: 1673 – Confesiunea filosofului; 1685 – Metafizica; 1695 – Noul sistem cu privire la natura și comunicarea substanțelor; 1710 – Eseuri de teodicee, teodicee însemnând: Theos – Dumnezeu (limba greacă) și „dike”- dreptate, doctrină filosofică-religioasă, inițiată de Leibniz.
Se poate afirma că în mintea lui Leibniz se zbuciuma și gândirea solidă, elaborând un sistem în care un Dumnezeu omniprezent și omniscient creează Universul. Leibniz se confruntă inevitabil cu problema liberului arbitru. Cum pot să fiu liber să acționez într-un anumit mod, dacă Dumnezeu știe deja cum voi reacționa?
Schema lăsată se poate înțelege astfel: „Orice lucru din lume are o noțiune distinctă. Această noțiune conține toate adevărurile despre acest lucru, inclusiv legăturile sale cu alte lucruri și astfel, putem analiza aceste legături prin reflecție rațională. Atunci când analiza este finită, putem atinge adevărul ultim și concluzia: acestea sunt adevăruri ale rațiunii. Iar când analiza este infinită, nu putem atinge adevărul final prin rațiune – ci doar prin experiență și astfel ajungem la adevăruri faptice.
Așadar, se operează cu două aripi: adevăruri ale rațiunii și adevăruri faptice (pag. 135, Filosofie, Idei fundamentale).
Oricum, Leibniz pendulează între adevărurile a căror necesitate o putem descoperi și cele a căror necesitate o poate vedea numai Dumnezeu. Iar noi credem că viitorul lumii este asigurat de Domnul Dumnezeu, Cel care este atoateștiutor și atoatebinevoitor și El este Cel care a creat cea mai bună dintre toate lumile posibile!” (pag. 137).
Calinic Argeșeanul
