Vom continua cu prezentarea conceptelor filosofice a savantului John Locke, născut în anul 1632 la Wrington, la o distanță apreciabilă de orașul Bristol. Începe studiile la Londra, apoi la Oxford, unde are preferință pentru studiile exacte, medicina și filosofia.
În anul 1665 este secretar de legație la Cleve. Medic și educator, între anii 1667-1675 și refugiat în Olanda între anii 1683-1689.
John Locke a scris opere celebre: Încercare asupra intelectului omenesc (1689-1690); Despre conducerea intelectului și Elemente de filosofie naturală. Iar în 1693, Câteva păreri asupra educației. Se mai adaugă: Scrisoare despre toleranță (1689) și Două tratate despre ocârmuire (1690).
Filosoful John Locke a trăit pe vremea renașterii rațiunii, deci, inclus în mod tradițional în grupul filosofilor cunoscuți ca empiriști în Anglia, dimpreună cu alți doi filosofi, George Bercheley și David Hume. Ei susțin că întreaga cunoaștere umană provine prin intermediul simțurilor. Aceasta este discutabilă după părerea filosofilor raționaliști, Rene Descartes, Benedict Spinoza și Gottfried Leibniz, care susțin că dobândim cunoașterea cu ajutorul rațiunii. Oricum, acești filosofi raționaliști, cred că, în practică, cunoașterea lumii provine din experiență și investigație științifică.
Anumiți filosofi raționaliști, pe lângă cei menționați mai sus, cred că ne naștem cu anumite idei și concepte, și că acestea sunt „înnăscute”, dar, această convingere nu este confirmată întrucât nu există niciun adevăr care să fie prezent în fiecare dintre noi, la naștere, și că nu există idei universale prezente la oameni din toate culturile și din toate timpurile. Așadar, tot ce știm este dobândit prin experiență.
Știm, desigur, că dacă privim cu atenție pe un nou-născut, nu vom putea avea prea multe motive să considerăm că a adus multe idei cu el în această lume în care ni s-a dat să venim din mila Domnului Dumnezeu!
Câte ceva despre teoria ideilor înnăscute!
Filosoful Platon și alți mulți gânditori, care i-au urmat, nu au fost de acord cu acest concept, afirmând că nu se poate ca întreaga cunoaștere să fie înnăscută. Printre acestea se numără conceptul de Dumnezeu și al structurii geometrice, cum este triunghiul echilateral, și putem enunța o formulă matematică, folosindu-ne puterea Rațiunii și a Logicii. Filosoful Descartes spune că noi avem o idee privitoare la Dumnezeu care este impregnată în noi – la fel ca pecetea care se lasă pe lutul vasului – această cunoaștere privind existența lui Dumnezeu poate fi adusă în mintea noastră printr-un proces de credință solidă în Domnul Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
