Am fost fascinat întotdeauna de savantul fizician, Blaise Pascal, chiar din primele citiri din gândirea sa, vegheată de puterea Duhului Sfânt. Mă bucur să pot arăta și acum gândirea celebrului trăitor al adevărurilor dumnezeiești:
„Distanța infinită de la trupuri la suflet este figura distanței infinit mai infinită de la suflet la caritate, căci aceasta este supranaturală. Orice strălucire a măririi nu are luciu pentru oamenii care sunt în căutarea sufletului. Geniile mari au imperiul lor, stărlucirea lor, victoria lor și n-au nevoie de mărimile cărnii sau ale sufletului, cu care nu au nicio legătură. Căci ei nici nu le adaugă, nici nu le iau nimic. Ei sunt văzuți de Dumnezeu și de îngeri. Dumnezeu le ajunge. Iisus Hristos, fără bunuri și fără vreo realizare cu aparență de știință este în ordinea Sa de sfințenie. El nu a dat invenții, nu a dominat, dar a fost umil, Sfânt, Sfânt, Sfântul lui Dumnezeu. Fără niciun păcat! O! Cum a venit El cu mare strălucire, cu o măreție prodigioasă pentru ochii inimii și ai celor care văd înțelepciunea.
Ar fi fost inutil pentru Arhimede să facă pe prințul în cărțile sale de geometrie, cu toate că el a fost așa ceva. Ar fi fost inutil pentru Domnul nostru Iisus de a veni ca un Rege, pentru a străluci în Imperiul Său de sfințenie. Dar El a venit cu strălucirea ordinii Sale.
Niciodată răul nu este făcut așa de plin și cu atâta bucurie ca atunci când este făcut cu conștiință. Să scriu contra acelora care adâncesc prea mult științele. Este drept că este o suferință când intri în pietate. Dar aceasta nu vine de la pietatea care începe să fie în noi, ci din impietatea care mai este încă acolo. nu trebuie să poți spune nici „este matematician”, nici „predicator”, nici „elocvent”, ci este „om onest”. Această calitate universală este singura care îmi place. Iisus suferă în agonie pătimirile Sale și chinurile pe care i le fac oamenii. Iisus caută cel puțin o consolare în cei trei prieteni ai Săi, dar ei dorm! Iisus este singur pe pământ, nu numai care simte și împarte suferința Sa, dar care o știe; cerul și cu el sunt singurii care o cunosc. Iisus va fi în agonia suferințelor până la sfârșitul timpurilor. Nu trebuie să dormim în timpul acesta!” (pag. 300)
Dar noi dormim, că Iisus Hristos Domnul, veghează pentru noi! Ne recunoaștem: Noi dormim, dar inima noastră veghează!
Calinic Argeșeanul
